Stephen Hawking a murit

Stephen Hawking, fizician englez, profesor la Universitatea Cambridge și unul dintre cei mai mari cosmologi ai vremii s-a stins din viaţă la vârsta de 76 de ani, a anunţat presa internaţională.
Mulți l-au considerat cel mai mare om de știință de la Albert Einstein și l-au trecut în scara ierarhică alături de Galilleo Galilei, Isaac Newton sau Giordano Bruno. Cu toate acestea, nu de puține ori a fost numit nebun, datorită declarațiilor sale, intrând în conflict și cu Biserica, fiind ateu convins şi foarte vocal.
Cu toate acestea, nu a fost elev sau student excepțional, dimpotrivă, a fost unul mediu, Stephen Hawking a construit un calculator la vârsta de 16 ani, doar cu piese de schimb, fapt care i-a anunțat un viitor incredibil.
În 1962 – la vârsta de 20 de ani – obține titlul de Doctor în Fizică la Trinity Hall din Cambridge, unde își începe activitatea didactică și științifică.
Un an mai târiu, Hawking observă pentru prima dată o slăbiciune a mușchilor. În urma unui examen medical, se constată o boală progresivă de neuron motor, afecțiune cunoscută sub numele decleroză laterală amiotrofică, medicii estimând că va mai trăi maximum 2 ani.
Se căsătorește în 1965 cu Jane Wilde (divorțând ulterior, în 1995, după o separare ce dura din 1990) și are trei copii Lucy (n. în 1967), Robert (n. în 1970) şi Timothy Hawking (n. în 1979). Paralizia progresează și, cu timpul, devine complet imobilizat, își pierde vocea și este constrâns să comunice cu ajutorul unui computer sofisticat (conceput special pentru el de un prieten), care poate fi controlat cu mișcări ale capului și globilor oculari, la o viteză de cincisprezece cuvinte pe minut. Infirmitatea nu îl poate împiedica să își continue activitatea didactică și științifică.
În 1995 se căsătorește din nou, cu Elaine Mason.
Una dintre ele a fost o prezicere sinistră de-a sa, prin care susținea că dacă oamenii nu vor reuși să colonizeze planeta Marte în următorul secol, vor fi martori la sfârșitul lumii.
Principalele domenii de cercetare sunt cosmologia teoretică, relativitatea generală și mecanica cuantică. În anii 1965-1970 elaborează un model matematic asupra originii și evoluției universului în expansiune, din momentul „marii explozii” inițiale („The Big Bang”) și întreprinde studii asupra relației dintre găurile negre din univers și termodinamică. Cercetările sale l-au dus la concluzia că aceste găuri negre au o durată de existență limitată, constituirea unor perechi de particule-antiparticule virtuale ducând la o „evaporare” treptată a acestora sub forma radiației Hawking. Mai târziu, revine asupra acestei teorii, admițând că radiația se produce indiferent de procesul ce are loc înăuntrul unei găuri negre, reprezentare ce contrazice regulile mecanicii cuantice, teorie cunoscută sub numele de paradoxul informațional al găurilor negre. La Conferința Internațională asupra Relativității Generale și Gravitației din 21.07.2004, care a avut loc la Dublin, Hawking a emis ideea că găurile negre ar putea transmite, într-o manieră deformată, informații asupra întregii materii pe care au asimilat-o.
Foarte populare sunt cărțile sale de popularizare a științei, pentru nespecialiști: A Brief History of Time, 1988 (publicată în limba română sub titlul Scurtă istorie a timpului, 2004), Einstein’s dream, 1993 (Visul lui Einstein și alte eseuri), The Universe in a Nutshell, 2001 (Universul într-o coajă de nucă, 2004) și A briefer history of time, în colaborare cu Leonard Mlodinow, 2005 (O mai scurtă istorie a timpului).

Sursa foto: Hawking.org.uk

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *