Adevărul despre vitamina D

       Studii efectuate în cadrul unui proiect finanțat de UE,  cu o durată de patru ani, estimează că circa 13% din populația UE ar avea deficit de vitamina D. Proiectul s-a derulat în intervalul 2013-2017, pe 55.844 de respondenti europeni, și a inclus o echipă multi-disciplinară de 31 de specialiști din 19 țări, iar rezultatele sale au fost publicate în American Journal of Clinical Nutrition.

Vitamina D este una dintre cele mai importante vitamine, fiind implicată în toate funcțiile organismului. Practic, ea acționează asemenea unui hormon. Fiecare celulă din corp are un receptor pentru vitamina D și peste 30.000 de gene sunt influențate de ea. De aceea nu este de mirare că lipsa vitaminei D se răsfrânge asupra întregului organism.

Ce generează carența de vitamina D

Carența de vitamina D este o problemă globală de sănătate, cu care se confruntă în jur de 85% din populația lumii, conform celor mai recente statistici pe această temă. Printre problemele de sănătate legate de lipsa vitaminei D se numără bolile autoimune, bolile cardiovasculare, depresia, bolile degenerative, osteoporoza – la vârstnici, rahitismul – la copii, predispoziția la infecții.

Persoanele care nu se expun la soare, cele care își petrec cea mai mare parte din timp în spații închise, în birouri, vârstnicii, dar și copiii au cel mai mare risc de a prezenta deficiență de vitamina D.

Surse de vitamina D

În afara expunerii la lumina solară, ce asigură circa 90% din necesarul de vitamina D, alte surse naturale, bogate în această vitamină, sunt și unele alimente, precum pește, ouă, lactate, ciuperci și drojdie de bere.

Factori favorizanți ai deficienței de vitamina D

• expunere limitată la razele soarelui;
• înaintarea în vârstă reduce sinteza de vitamina D;
• obezitatea reduce activitatea biologică a vitaminei D, pentru că aceasta este preluată de celulele adipoase;
• pielea închisă la culoare;
• utilizarea excesivă a produselor cu factor de protecție;
• consumul insuficient de grăsimi de calitate din pește și lactate;
• stresul, din cauza creșterii nivelului de cortizol, hormonul stresului, inhibă sinteza vitaminei D;
• unele medicamente (antiacide, corticosteroizi, anticoagulante, substituția hormonală) reduc absorbția și activitatea biologică a vitaminei D;
• digestia defectuoasă a grăsimilor, sindromul de intestin permeabil („leaky gut”).

Persoanele care au deficiență de vitamina D nu realizează, în general, că au această problemă, pentru că simptomele pot fi foarte subtile și trec ușor neobservate. În timp, însă, pot apărea oboseala accentuată, depresia, nervozitatea, durerile articulare, ele nu sunt puse în legătură cu deficiența de vitamina D.

Studii care se bat cap în cap

Așa cum, în cazul bebelușilor, există vii controverse, dacă să le administreze tuturor, sau nu, faimosul Vigantol, despre care există voci ce susțin că ar face mai mult rău decât bine, și în cazul administrării de vitamina D există studii în urma cărora suntem sfătuiți să luăm suplimente de vitamina D, și altele care ne spun că nu prea ar fi cazul.

Un studiu efectuat de o echipă de cercetători europeni, susține că nu ar fi necesară administrarea de suplimente de vitamina D. Specialiştii francezi au analizat 450 de rapoarte științifice, încercând să stabilească dacă vitamina D ne ferește de anumite boli. Concluzia lor a fost clară:  „În cazul persoanelor sănătoase, administrarea vitaminei D nu aduce absolut niciun beneficiu sănătăţii“, potrivit medicului Marc Gillinov, chirurg cardiac de la Clinica din Cleveland, citat de „Huffington Post“.  Afirmația specialiștilor care au efectuat acest studiu se bate cap în cap cu unele studii anterioare ce leagă deficitul de vitamina D de o seamă de boli – de la cele ale scheletului, la boli cardiovasculare şi cancer. Însă, specialiștii sunt de părere că atunci când măsurăm nivelul vitaminei D la persoane bolnave obținem rezultate sub limite normale și așa s-a născut teoria că lipsa vitaminei D ne îmbolnăvește când, de fapt, boala în sine reduce valoarea vitaminei D din corp.  Explicația ar consta în faptul că o serie de afecțiuni implică și un proces inflamator în organism, iar acest lucru distruge vitamina D. În plus, oamenii bolnavi nu prea petrec timp în aer liber, deci nu beneficiază de principala sursă naturală de vitamina D: lumina solară.  Zece minute de expunere fără protecţie solară a mâinilor şi picioarelor de două-trei ori pe săptămână şi o dietă echilibrată ne ajută să atingem valorile-ţintă pentru vitamina D.

Administrată în exces, vitamina D dăunează

Persoanele cărora le este administrată haotic vitamina D, fără a avea deficit, își sporesc riscul de a face calculi renali sau de a avea probleme hepatice.

Necesarul zilnic de vitamina D este de 800 de unităţi internaţionale (U. I.), potrivit recomandărilor specialiştilor europeni. Specialiştii americani recomandă cantităţi mai mici, deoarece în SUA alimentele sunt îmbogăţite cu vitamina D. Surse de vitamina D.

Ce este hipervitaminoza D

Când în organism există o cantitate mare de vitamina D, avem de-a face cu hipervitaminoza, pentru că tot ceea ce a fost administrat în exces, peste necesar, nu poate fi utilizat de organism. Ei bine, hipervitaminoza este toxică. În niciun caz nu putem ajunge la hipervitaminoză din pricina unei diete bazate pe alimente bogate în vitamina D, pentru că niciun aliment nu conține o cantitate atât de mare. Deci, principalul pericol este administrarea de suplimente de vitamina D fără a avea nevoie. Excesul de vitamina D  determină creșterea calcemiei și pot apărea leziuni pe mușchi, la rinichi sau pot fi afectate oasele.

Vitamina D devine toxică mai ales dacă avem probleme de sănătate cronice, precum hiperparatiroidism primar (prin adenoame de glande paratiroide), sarcoidoză, tuberculoză sau limfoame.