Alegeri anticipate în Spania. Spaniolii, chemați la urne să scoată țara din criza politică

Spanioli sunt chemaţi la urne duminică pentru a vota în al treilea scrutin parlamentar din ultimii trei, după ce Parlamentul din Spania a respins bugetul propus de premierul Pedro Sanchez pentru anul 2019.

Birourile de vot se vor deschide la ora locală 09:00 (10:00 ora României) și se vor închide la 20:00 (21:00 ora României), urmând ca primele rezultate să fie anunțate în cursul serii.

Este a treia rundă de alegeri parlamentare în puţin mai mult de trei ani, dar fără să se întrevadă perspective ca acest scrutin să pună capăt instabilităţii politice începute în anul 2015, mai ales că este cel mai disputat şi imprevizibil din ultimele patru decenii, scrie agenţia EFE.

Incertitudinea este atât de mare încât partidele îi imploră pe cei nehotărâţi (estimaţi în sondaje la 30-40%) sau care de obicei nu se prezintă la vot, astfel că cine va ajunge să guverneze ”va depinde de o mână de voturi”, estimează María José Canel, profesoară de comunicare politică la Universitatea Complutense din Madrid.

La această stare de incertitudine contribuie şi sistemul electoral spaniol, care dezavantajează partidele mai puţin votate în provinciile mai mici.

Singurele lucruri care par sigure sunt că Partidul Socialist (PSOE) va fi pe primul loc, dar fără să obţină majoritatea absolută pentru a putea guverna singur, şi că formaţiunea de extremă dreapta Vox va reuşi să acceadă pentru prima dată în parlamentul de la Madrid.

Într-un legislativ care se prefigurează a fi foarte fragmentat, cheia unui posibil acord de guvernare o pot oferi partidele minoritare, precum cele ale separatiştilor catalani sau naţionaliştilor basci, dar chiar şi Vox.

Timp de mai multe decenii, două mari forţe politice, respectiv Partidul Socialist (PSOE) şi Partidul Popular (PP), s-au alternat la guvernare, cu susţinere sporadică din partea formaţiunilor minorităţii basce sau catalane.

Acest bipartidism imperfect s-a terminat abrupt la alegerile din decembrie 2015, când alte două partide şi-au făcut o intrare în forţă în Congresul Deputaţilor, şi anume Podemos (de stânga) şi Ciudadanos (liberali).

Negocierile şi combinaţiile parlamentare au făcut imposibilă formarea unei majorităţi după alegerile la termen din 2015, astfel că a fost nevoie de alegeri anticipate. Partidul Popular al premierului Mariano Rajoy a câştigat ambele alegeri, dar fără să obţină majoritatea. În final, Rajoy a reuşit totuşi să rămână în fruntea unui guvern minoritar în urma unui acord cu Ciudadanos şi a abţinerii unei majorităţi a deputaţilor socialişti.

Dar instabilitatea a continuat, astfel că pe 1 iunie 2018 guvernul a căzut în urma unei moţiuni de cenzură introduse după un mare scandal de corupţie în care a fost implicat Partidul Popular, iar socialistul Pedro Sanchez a devenit premier, la rândul său conducând un guvern minoritar care se putea baza cu certitudine doar pe voturile a 84 din cei 350 de deputaţi.

În februarie parlamentul a respins proiectul de buget propus de premierul Sanchez, prin urmare acesta din urmă a fost nevoit să convoace alegeri anticipate pentru 28 aprilie.

Dar campania electorală începuse deja cu multe luni înainte, cu mesaje politice mai degrabă emoţionale decât raţionale şi atacuri încrucişate şi dure între stânga şi dreapta, inclusiv între partidele aceluiaşi bloc politic, o temă adesea evocată fiind tensiunile separatiste din Catalonia.

”Este probabil una din campaniile (electorale) cele mai intense pe care le-am avut, dintr-un motiv fundamental: marea incertitudine asupra rezultatelor”, remarcă María José Canel.

Este de asemenea pentru prima dată când cinci partide – PP, PSOE, Podemos, Ciudadanos şi Vox – vor avea o prezenţă relevantă în parlament, conform tuturor sondajelor. În acest context, adaugă Canel, ”lucrul cel mai sigur este că PSOE va avea mai multe voturi decât ceilalţi şi că Vox va obţine o reprezentare suficientă pentru a putea fragmenta dreapta”.

Conform sondajelor, socialiştii vor avea circa 30% din voturi şi peste o sută de deputaţi, aşadar mai rămâne de văzut câte mandate le-ar mai trebui exact pentru a ajunge la majoritatea absolută şi cu cine s-ar putea alia în acest scop.

O posibilitate, printre altele, ar fi un acord între PSOE şi Podemos, deşi ar mai fi probabil nevoie şi de mandatele separatiştilor catalani, care însă cer un referendum de ”autodeterminare” a Cataloniei.

Altă necunoscută este rezultatul conservatorilor din PP (în prezent cu 134 de mandate în legislativ), care se luptă cu Vox şi Ciudadanos pentru voturile electoratului de dreapta, precum şi dacă mandatele însumate ale acestor trei partide ar putea crea o majoritate în viitorul legislativ.

Rezultatul se joacă în 99 de mandate, estimează Canel, referindu-se la circumscripţiile mai puţin populate, unde sunt aleşi mai puţini deputaţi.

Amenințarea extremei drepte

Premierul socialistul în exerciţiu, Pedro Sanchez, sosit la putere în luna iunie a anului trecut în urma unei moţiuni de cenzură îmotriva conservatorului Mariano Rajoy (Partidul Popular, PP), a avertizat împotriva unui val al extremei drepte în Spania, la fel ca în Finlanda, unde partidul „Adevăraţilor Finlandezi” s-a clasat pe locul doi în scrutinul de la jumătatea lunii aprilie.

Unii analişti spun că „există un risc real” ca Vox să aibă rezultate mult mai bune la alegerile de duminică decât arată sondajele şi ca o majoritate de dreapta să se poată forma cu sprijinul extremei drepte, a declarat Sancez vineri.

Liderul PP, Pablo Casado, care a dus o campanie foarte agresivă împotriva lui Sanchez, pe care l-a calificat drept un „cal troian” al naţionaliştilor catalani şi basci, a avansat ideea vineri pentru prima oară a unei participări a Vox la un eventual guvern de dreapta.

Acest partid cu mesaj antifeminist şi antiimigraţie, fondat de foşti membri ai PP, a prosperat în special protestând într-o manieră forte împotriva separatiştilor din Catalonia cărora vor să le interzică partidele.

Această regiune din nord-estul Spaniei a fost scena unei tentative de secesiune în 2017, care a generat cea mai gravă criză politică cunoscută în Spania în ultimii 40 de ani şi care rămâne în centrul dezbaterii politice.

Duminică, „vom alege între anti-Spania şi Spania vie”, a declarat vineri liderul Vox, Santiago Abascal, susţinut de Marine Le Pen în Franţa, şi de Matteo Salvini, liderul Ligii, în Italia.

Neavând încredere în presa tradiţională, Vox a făcut campanie masiv pe reţelele de socializare, inspirându-se de la strategia preşedintelui filipinez Rodrigo Duterte, a americanului Donald Trump şi a brazilianului Jair Bolsonaro.

Criticii îl acuză pe Sanchez că a avut o abordare prea slabă faţă de problematica independenţei Cataloniei. Noul lider al Partidului Popular, Pablo Casado, încearcă să oprească extrema dreaptă din a mai atrage voturile de partea sa.

Potrivit Financial Times, scrutinul reflectă polarizarea accentuată a scenei politice din Spania, cea mai gravă de la tranziţia democratică pe care simpatizanţii lui Franco au încercat fără succes să o blocheze în perioada 1976-1981. „Aceste alegeri sunt mai cruciale decât cele din 1977. Atunci exista o foaie de parcurs spre Europa, acum suntem pierduţi”, explică Jordi Alberich, fostul şef al forumului de afaceri Círculo de Economía.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *