Bullying – cum să ne protejăm copiii

Definiţie: Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire.
Termenul de „bullying” vine de la cuvântul englezesc „bully”, care înseamnă bătăuș, huligan.
Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:
Intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
Repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
Dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.
Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Putem discuta despre bully-ing fizic, verbal, sexual sau psihic.
Fenomenul „bullying” este mult mai des întâlnit decât ne-am dori să credem. Se întâmplă pe coridoarele școlii, în curte, pe străzi și, din păcate, uneori și în sălile de clasă. Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului în societate.

Cum recunoaştem bullying-ul
Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în grupuri sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele: la școală, la locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică, în mass-media, chiar între țări etc. Se creează astfel o stare de conflict, care nu poate fi depășită decât dacă se conștientizează existența fenomenului.
Instrumentele acestui fenomen sunt cuvintele, acțiunele sau excluderea socială.
Fenomenul de bullying poate fi inițiat de o persoană sau de un grup de persoane (mobbing), implicând un raport de putere inegal, deoarece victima, în cazul acestui fenomen nu dispune de resurse (fizice, psihologice, sociale) pentru a se apăra. Victima pozează într-o ipostază de regulă vulnerabilă, care prezintă anumite slăbiciuni pe care bully-ul le poate exploata. Victima manifestă imposibilitate de apărare și sentimente de neputință. Spectatorii (bystanders) sunt și ei persoane implicate în fenomenul de bullying, chiar dacă nu în mod direct, însă asistă la acțiune.
Bullying-ul este considerat o formă de violență fizică și psihologică, o conduită intenționată care vizează producerea unor prejudicii (rănire, distrugere, daune) unor persoane (inclusiv propriei persoane), cu diferite cauze care determină noi forme de violență.

Cauze
Expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe, precum „efectul fluturelui” (o acțiune mică într-un anumit loc, la un anumit moment-dat, poate produce schimbări majore, exponențial amplificate, în alte zone) la alte fenomene de bully-ing, atât din partea agresorului, cât și din partea celui agresat.
De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat.
Cauzele cele mai des întâlnite care determină astfel de comportamente ale agresorului pot fi lipsa de empatie, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și, mai ales, expunerea și preluarea unor modele de comportament similare – de cele mai multe ori, copilul reproduce cu semenii săi ceea ce vede acasă.

Bullying-ul în rândul copiilor
Studiile arată că în România aproximativ 70% dintre elevii intervievaţi au declarat că au fost măcar o dată martorii unei situaţii de hărţuire în clasa lor, dar şi în grupul lor de prieteni, ceea ce ne arată că bullyingul nu vizează doar grupuri largi sau necunoscute de copii, ci apar şi în acele grupuri în care ne aşteptăm ca relaţiile de prietenie şi cooperare să fie strânse.
Bullying nu înseamnă numai un comportament agresiv în viaţa reală a copiilor, ci şi în cea virtuală.
Psihologii sunt de părere că primul factor care conduce la un astfel de comportament este legat de mediul familiar şi de ceea ce copiii văd acasă, la părinţi. Ca urmare a acestui lucru, 6 din 10 copii cresc cu o formă de violenţă fizică sau emoţională.
Al doilea factor major ţine de şcoală şi de faptul că în şcolile din România, la nivel de programă şcolară, nu avem conţinuturi şi atitudini pedagogice, care să îi ajute pe copii să dezvolte relaţii de cooperare, de empatie. Şcoala românească are ca valoare principală competivitatea şi ierarhia şi în mică măsură încurajează toleranţa între copii şi astfel, comportamentele de bullying apar cu foarte mare uşurinţă”, a adăugat psihoterapeutul.

Efecte
Cele mai severe efecte pentru copilul-victimă ţin de apariţia tulburărilor din sfera anxios-depresivă, cel mai adesea aceşti copii ajung să intre într-un episod depresiv, în cazul celor mai vulnerabili, apare şi ideea de suicid, bullying-ul fiind unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru apariţia suicidului la vârsta adolescentului.
O altă consecinţă este refuzul de a merge la şcoală şi atunci, cei din jur îşi dau seama că este ceva în neregulă. Nu trebuie neglijat nici copilul care agresează. Studiile arată că 25% dintre copiii care fac bullying evoluează către diagnostic cu tulburări de conduită la vârsta adolescenţei (îşi transformă agresivitatea fizică şi verbală în strategie de comportament).

Solutii şi recomandăride combatere
Cele mai multe beneficii în ceea ce privește erliminarea bullying-ului le-ar aduce schimbarea mentalității de la o vârstă cât mai fragedă. Acest lucru se realizează însă printr-un plan pe termen mai lung ce ia în calcul următoarele:
Metode non-formale de educare anti-bullying, cum ar fi jocurile de rol, prin care copiii să înțeleagă postura în care se expune fiecare parte a acțiunii de bullying și să conștientizeze consecințele grave pe care neglijarea le poate avea.
Abordarea subiectului, la nivel de profunzime, la orele de dirigenție din școli ori în cadrul orei de Consiliere și Orientare.
Organizarea de seminarii și dezbateri libere, întâlniri cu psihologi sau persoane care au fost parte a fenomenului bullying și care au reușit să depășească situația, ca exemplu de bună practică.
Anunțarea imediată, de către elevi, a unui adult (profesor, director, învățător, consilier școlar, mediator școlar, supraveghetor / părinte) ori de câte ori este constatat un act de bullying asupra unui coleg.
Metode non-formale de educare anti-bullying, cum ar fi jocurile de rol, prin care copiii să înțeleagă postura în care se expune fiecare parte a acțiunii de bullying și să conștientizeze consecințele grave pe care neglijarea le poate avea.
Abordarea subiectului, la nivel de profunzime, la orele de dirigenție din școli ori în cadrul orei de Consiliere și Orientare.
Organizarea de seminarii și dezbateri libere, întâlniri cu psihologi sau persoane care au fost parte a fenomenului bullying și care au reușit să depășească situația, ca exemplu de bună practică.
Anunțarea imediată, de către elevi, a unui adult (profesor, director, învățător, consilier școlar, mediator școlar, supraveghetor / părinte) ori de câte ori este constatat un act de bullying asupra unui coleg.
Cu toții ne dorim școli în care relațiile de colaborare, colegialitate și prietenie primează. În fond, vorbim despre locul în care copiii obțin deprinderi esențiale și dezvoltă relațiile definitorii pentru viitorul lor.
Este necesar ca școala să rămână mediul sigur și prietenos unde copiii obțin cunoștințe și deprinderi esențiale și dezvoltă relații definitorii pentru viitorul lor.

Sursa foto: ro.wikipedia.org

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.