Ce rămâne după referendum

Cateva mașinării de mobilizare și disciplină foarte bine unse- PSD, PNL, BOR  și CPF- sunt în derivă totală și se șicanează una pe alta, încercând să își paseze responsabilitatea unui eșec pentru mulți neașteptat. Referendumul pentru familia tradițională, o aventură despre care foarte puțină lume poate spune cu certitudine cum și de unde a apărut în viețile noastre și a confiscat agenda publică, la care pana acum două zile toți politicienii se raportau cu prudență, a devenit acum o grenadă neexplodată pe care toți se chinuie să o arunce cât mai departe. Scrutinul are, e adevărat, foarte mulți perdanți și extrem de puțin câștigători. Să începem cu învinșii.

1. LIVIU DRAGNEA

Președintele PSD a susținut pe față demersul Coaliției pentru Familie și este cel care a impus tema pe agenda Parlamentului și a guvernului. El este, de altfel, cel care a anunțat data referendumului. Chiar dacă acum Dragnea se ascunde și probabil în zilele următoare va încerca să se distanțeze de temă, el este liderul politic care a pus totul în mișcare. A făcut-o nu din motive ideologice, ci personale. Semnăturile Coaliției pentru Familie au stat aproape un an în Parlament pana să se ajungă la legea de revizuire și au fost împinse pe ordinea de zi în momentul în care problemele cu justiția ale liderului PSD au devenit presante. Liviu Dragnea avea nevoie ca de aer de un succes electoral și atunci a dat drumul la referendum. Mai mult, a făcut eforturi și ajustări legislative ca să se asigure de un succes, fie el și prin fraude electorale. Nu a anticipat însă că implicarea sa directă va îndepărta mulți votanți, iar conflictul cu o parte din baronii partidului va afecta mobilizarea (un exemplu elocvent: in sectorul 3, controlat de rivalul lui Dragnea, Robert Negoiță, prezența a fost aproape la jumătate față de media națională). E de așteptat ca Liviu Dragnea să deconteze eșecul în partid, unde a câștigat prima rundă cu cei care îl contestă și pentru că mulți lideri au stat în expectativa, așteptând un eveniment definitoriu ca să acționeze. Eșecul la referendum este pretextul perfect.

2. PNL și LUDOVIC ORBAN

Principalul partid de opoziție se zbate de multă vreme într-o criză de identitate, cu multe incoerențe de ideologie și acțiune, iar referendumul a fost ca un reflector de mare putere, care le-a arătat in toată amploarea lor. Oficial, PNL a lăsat membrilor săi libertatea votului, dar realitatea este că mulți lideri influenți din conducere s-au aflat în avangarda lobbyului Coaliției pentru Familie. Ben Oni Ardelean, Gheorghe Falcă, Ilie Bolojan, Ioan Cupșa și Robert Sighiartău fac parte din comunitatea neoprotestantă care a devenit foarte influentă în PNL și care a fost motorul demersului de revizuire a Constituției. E puțin probabil ca vreunul dintre ei să își asume responsabilitatea aventurii în care au dus partidul și cel mai probabil eșecul va fi decontat de Ludovic Orban. Contestarii săi, în frunte cu Alina Gorghiu, au dat deja drumul pe rețelele de socializare hashtagului #ajunge, iar zilele următoare se anunță dificile pentru Orban. Dincolo de luptele interne, PNL și-a dezamăgit zilele acestea mulți simpatizanți tradiționali, care nu au putut inghiți broaștele asocierii informale cu PSD si propaganda agresivă a unor membri (Mihail Neamțu a șocat pe toată lumea postand pe FB un clip în care apare predicând pro-referendum în biserică, îmbrăcat în sutană).

3. BISERICA ORTODOXĂ

Contrar prejudecății larg răspândite, BOR nu este inițiator principal al tentativei de revizuire. Tema a fost lansata de cultele neoprotestante, care încearcă de mai mulți ani să o pună pe agendă, iar biserica majoritară și partidele s-au lipit practic din mers. E greu de spus dacă au făcut-o din oportunism, din vanitate sau pur și simplu dintr-o eroare de strategie, cert e că acum BOR se află în situația să suporte consecințe de imagine pentru un demers care nici măcar nu îi aparține. Mobilizarea cu preotul în frunte, de care se temeau progresiștii, nu a funcționat aproape deloc. Atipic față de alte scrutinuri, prezența a fost semnificativ mai mare în mediul urban, unde e foarte probabil că mobilizarea au făcut-o neoprotestanții. Cert e că Biserica Ortodoxă are niste explicații de dat propriilor enoriași pentru că a preluat și susținut o temă cu care ei nu s-au identificat. În plus, e un moment foarte bun în care biserica își poate clarifica relatia controversată cu politicul.

4. KLAUS IOHANNIS

Ca și din alte mari dezbateri publice, președintele a fost absent și din cea privind familia. Șeful statului a ales până la urmă soluția călduță de a merge la vot, dar fără tam-tam, la Sibiu, aproape de închiderea urnelor, ca să nu poată fi acuzat nici că a ignorat un scrutin constituțional, nici că încearcă sa mobilizeze lumea să fie prezentă. Problema e că atunci când ții să mulțumești pe toată lumea, sfârșești de fapt dezamăgindu-i pe toți, iar pe rețelele sociale curg criticile la adresa lui Iohannis și în bula conservatoare și în cea progresistă.

Referendumul are însă și un mare câștigător politic: USR.

Este singurul partid care și-a asumat explicit o poziționare și s-a implicat transparent în campanie. USR a demonstrat în cele două zile de referendum că a trecut pragul de la partid de bulă la unul adevărat. A mobilizat voluntari în 12000 de secții de votare, a pus la punct un sistem de raportare a fraudelor și unul de numărătoare paralelă care i-ar fi făcut invidioși și pe Viorel Hrebenciuc și Adriean Videanu și s-a bătut pentru un scrutin corect. În plus, voluntarii USR din secții au comunicat nu doar cu partidul, ci și direct cu publicul, pe rețelele sociale, astfel ca la finalul votului multi simpatizanți au simțit nevoia să le mulțumească. Rămâne de văzut cum vor capitaliza această experiență din cele două zile de referendum la următoarele alegeri.

Ce rămâne, totuși, după referendum, dincolo de calculele partidelor? Dovada că electoratul român este mai matur decât politicienii care pretind că îl reprezintă și nu se mai lasă manipulat cu ușurință, oricât de polarizantă ar fi tema. Este în același timp o palma pentru partidele mari, PSD și PNL în primul rând, care sunt din ce în ce mai decuplate de prioritățile reale ale societății. Poate, până la urmă, adevărata bula ruptă de realitate nu e pe Facebook, ci în studiourile talkshowurilor unde lui Liviu Dragnea și membrilor guvernului li se ridică mingi la fileu în loc să li se pună întrebări.