Ce șanse are Iranul în fața SUA

Tensiunile dintre Statele Unite şi Iran continuă să escaladeze pe tema controverselor legate de programul nuclear al Teheranului. SUA au anunţat la începutul lunii mai desfăşurarea în Golf a portavionului ”USS Lincoln” şi a unor bombardiere B-52. De asemenea, Washingtonul a mai anunţat trimiterea unei nave de război pentru transport vehicule, în special amfibii, şi a unei baterii de rachete Patriot care urmează să se alăture portavionului „USS Lincoln“ şi grupului său de luptă.

Washingtonul dublează astfel miza în demonstraţia sa de forţă în faţa Iranului, trimiţând mai multe arme în regiune. Potrivit Pentagonului, acţiunea este una defensivă şi vine „ca reacţie la indicii privind o intensificare a pregătirilor iraniene pentru a lansa operaţiuni ofensive împotriva forţelor şi intereselor” americane. „Dorim un acord mai bun, nu un război cu Iranul”, susţine reprezentantul special al Administraţiei Trump, Brian Hook, explicând că se doreşte împiedicarea Teheranului de a dezvolta arma nucleară, în condiţiile în care ţara „este principalul sponsor al terorismului în lume”.

În replică, preşedintele iranian, Hassan Rohani, reclamă că „presiunea din partea inamicilor este un război fără precedent în istoria” ţării, iar liderul Gardienilor Revoluţiei din Iran vorbeşte despre „un război psihologic” în regiune şi refuză să poarte discuţii cu Washingtonul. Dar „mobilizările puternice atât ale Statelor Unite, cât şi ale Iranului ar putea duce la declanşarea unui conflict din greşeală”.

O eventuală confruntare între Iran şi Statele Unite în Golf, având în vedere dezechilibrul forţelor, ar fi ca un război pe mare, dar trebuie ţinut cont de mediul complex al strâmtorii Ormuz, spun experţii.

Pe de o parte, hiperputerea americană, reprezentată de Flota a V-a cu baza în Bahrain, şi cu prezenţă în mai multe ţări din regiune, portavioane, ajutaţi de aliaţii saudiţi şi israelieni. Pe de altă parte, un Iran izolat, slăbit de ani de sancţiuni şi mijloace militare limitate, vedete rapide, puitoare de mine (nave destinate să lanseze mine marine) rachete de coastă şi vârful de lance alcătuit din Gardienii Revoluţiei .

Un posibil conflict nu ar fi „un război naval în sensul strict al termenului, nu ar exista nici o confruntare pe mare a unor forţe comparabile”, spune James Holmes, de la Colegiul de război naval pentru revista americană „Interest National”.

„Este evident că mijloacele militare iraniene nu pot contrabalansa armada americană (portavion şi grupul său de luptă), spune Jean-Sylvestre Mongrenier de la Institutul franco-belgian Thomas More , dar pot provoca pierderi şi costuri semnificative echipamentelor americane foarte scumpe.

„De la revoluţia din 1979 şi de la războiul dintre Iran şi Irak, autorităţile iraniene au testat şi dezvoltat noi strategii care vizează asigurarea unei victorii parţiale, chiar incerte, dar în esenţă psihologice”, spun strategii de la centrul de studii postuniversitare a Marinei franceză.

„Modurile de acţiune ale Iranului includ plasarea de minele în strâmtoarea Hormuz, hărţuirea unităţilor navale americane de către vedetele rapide (înarmate cu lansatoare de rachete şi rachete cu rază scurtă de acţiune), precum şi utilizarea rachetelor anti-navă sol-mare”, explică Mongrenier.

Cu alte cuvinte, există riscul ca iranienii să provoace daune materialelor imortante forţelor americane. Răspunsul la această ameninţare, numită „negarea accesului”, este una dintre provocările esenţiale pentru navele cu tehnologie ultramodernă.

Mediul particular al strâmtorii Hormuz ar juca, de asemenea, un rol major. Forţele iraniene „îşi vor concentra puterea de foc asimetric în punctul cel mai îngust al strâmtorii, unde trecerea inamicului este cunoscută în avans, ţintirea uşoară şi fuga dificilă”, spune Holmes.

„Aşa că nu faceţi greşeala de a compara forţele şi de a concluziona că marina americană va zdrobi forţele iraniene numai prin prisma numărului de nave, avioane şi armament. Doar o parte din forţele navale americane se vor confrunta cu forţele iraniene, nu numai maritime, dar şi de coastă „, mai spune acesta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *