Combaterea știrilor false. Modelul occidental vs. modelul chinezesc
Informațiile false sau eronate au circulat în mod deliberat de când e lumea și pământul. Dar, pe măsura dezvoltării internetului, și-au găsit un teren mai larg de răspândire și mai accesibil către mase decât cel oral sau cel tipărit. Dacă, în numele libertății de exprimare, occidentalii au închis ochii în fața rostogolirii lor în mediul virtual și i-au deschis abia atunci când s-au confruntat direct cu pericolele pe care le aduc.
De ceva timp, văzând impactul fake news asupra societății americane, în special la scrutinul prezidențial din 8 noiembrie 2016, mulți aleși americani s-au pronunțat pentru reglementarea rețelelor de socializare. Unii au mers mai departe, propunând chiar naționalizarea acestor mijloace de comunicare, informare și promovare.
În acest context, Facebook, Twitter, YouTube și multe alte mari platforme digitale au renunțat ușor-ușor la discursul despre libertatea individuală și s-au angajat să găsească instrumente de a avea un rol pozitiv în viețile oamenilor.
Facebook, Google şi alte companii specializate în difuzarea de conţinut online au convenit în mod voluntar asupra unor măsuri de combatere a ştirilor false (fake news) pe fondul temerilor că acestea ar putea influenţa alegerile, a anunţat miercuri Comisia Europeană, informează Reuters.
În contextul organizării de alegeri pentru Parlamentul European în mai 2019, executivul comunitar doreşte să dejoace posibilul amestec străin, în urma acuzaţiilor privind interferenţa în alegerile prezidenţiale din SUA din 2016 şi în referendumul în care britanicii s-au pronunţat pentru ieşirea ţării lor din Uniunea Europeană.
Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Polonia, Portugalia și Ucraina vor găzdui, de asemenea, alegeri naționale în cursul anului următor.
Anterior în cursul acestui an, Comisia Europeană a indicat că giganţii din domeniu, precum Facebook şi Google, şi reprezentanţii companiilor din domeniul publicităţii au elaborat un cod de practici în vederea înlăturării conţinutului ilegal sau înşelător.
Facebook, Google, Twitter, Mozilla şi companiile de publicitate au răspuns cu o serie de măsuri, a explicat comisarul european pentru societate digitală, Mariya Gabriel.
Printre aceste măsuri figurează transparenţa în publicitatea politică, închiderea conturilor online false, o monitorizare mai atentă a reclamei pe site-urile care furnizează ştiri false şi respingerea plăţilor legate de astfel de site-uri.
Comisarul european pentru economie digitală, Mariya Gabriel, a salutat „acest pas în direcția cea bună“, îndemnând în același timp platformele să facă mai mult. „Comisia va monitoriza îndeaproape progresul și va analiza primele rezultate ale Codului de bune practici până la sfârșitul anului 2018“, a spus ea.
„Dacă rezultatele se dovedesc nesatisfăcătoare, Comisia ar putea propune alte acțiuni, inclusiv acțiuni de reglementare“, a adăugat ea. În mod evident, Bruxelles-ul își rezervă încă posibilitatea de a legifera, în timp ce pentru moment a lăsat industria internetului să se autoreglementeze.
Bruxellesul a început în 2018 să-și intensifice campania împotriva dezinformării în urma scandalului Cambridge Analytica, ce a implicat colectarea ilegală de date ale utilizatorilor Facebook în timpul campaniei electorale a președintelui american Donald Trump.
O comisie din care fac parte reprezentanți ai mass-media și oameni de știință, cum ar fi Federația Europeană a Jurnaliștilor sau Asociația Europeană a Radiourilor, s-a artătat deja foarte critică față de codul prezentat miercuri.
Nu conține „o abordare comună, nu există angajamente clare și semnificative, nu există obiective măsurabile“, susține comisia. „Platformele care câștigă bani din anunțurile afișate alături de mesajele false și de informații false nu sunt într-o poziție bună pentru a aborda această problemă“, a spus și directoarea Biroului European pentru Protecția Consumatorilor(BEUC), Monique Goyens.
Modelul chinezesc
În China, online-ul a fost luat la țintă încă de la apariția primelor fake news-uri. Guvernul chinez a reacționat din diferite rațiuni, fie economice, fie sociale, fie politice, dar mereu în sensul menținerii controlului și liniei ideologice. Exemplele sunt numeroase.
În 2008, Guvernul chinez a intrat pentru prima oară în alertă din cauza unor „zvonuri“ din mediul virtual. O informație despre găsirea unor viermi în mandarine a dus la scăderea dramatică a vânzărilor în provincia Sichuan (centru), iar puterea centrală a intervenit pentru a salva situația.
Trei ani mai târziu, mai exact a doua zi de la catastrofa nucleară de la Fukushima-Daiichi, Japonia (11 martie 2011), serviciul de mesagerie QQ a fost inundat cu informații neverificate despre puterea magică a sării în cazul expunerii la radiații. Sarea a început să dispară din magazine, iar Guvernul de la Beijing s-a văzut nevoit din nou să nu lase ca lucrurile să scape de sub control.
Însă peste alți doi ani, în 2013, a trecut la măsuri drastice. Pe fondul rostogolirii unor zvonuri despre o lovitură de stat pro-Bo Xilai, un fost membru al Biroului Politic vizat de un proces, Partidul Comunist Chinez a declarat război împotriva fake news-urilor. Platforma Sina Weibo, cunoscută ca Twitter-ul chinez, a fost obligată să închidă numeroase conturi, site-urile au primit ordin să-și „rectifice breșele“, în timp ce lideri de opinie și disidenți au ajuns după gratii.
Acest război s-a întețit în 2015, la doi ani de la preluarea puterii de către Xi Jinping. În total, 165 de site-uri au fost sancționate în acel an de autoritățile chineze pentru propagarea de informații false pe diverse subiecte, între care turbulențele de pe piețele bursiere, exploziile de la Tianjin și împlinirea a 70 de ani de la încheierea Celui de-al doilea război sino-japonez (1937-1945).
Sancțiunile au fost urmate de adoptarea unui cadru legislativ. În 2016, președintele chinez a promulgat legea privind securitatea cibernetică, un act care penalizează elaborarea și difuzarea de zvonuri pe internet susceptibile „să aducă atingere ordinii economice și sociale“. În 2017, site-urile de știri și rețele de socializare au fost obligate să permită numai difuzarea articolelor și link-urilor din presa oficială, „fără deformarea lor“.
Anul acesta, autoritățile chineze le-au transmis serviciilor de microblogging să implementeze un „mecanism anti-zvonuri“. În paralel, serviciile de securitate online au căutat pe site-uri și plaftorme și au găsit mesaje incitatoare la „violență, teroare, zvonuri și obscenitate“. WeChat, Weibo, Baidu Tieba și-au salvat pielea prezentându-și scuze, făcându-și autocritici, precum și promisiuni că vor acoperi breșele.
În pofida acestor măsuri represive, de altfel de neconceput în democrații, autoritățile chineze nu au reușit să oprească zvonurile. Potrivit unui raport publicat recent de Tencent, o companie din Shenzen specializată în servicii de internet și publicitate online, 180.000 de conturi ale serviciului de mesagerie WeChat au fost penalizate anul trecut pentru că au permis difuzarea de informații false.
„Propagarea fake news-urilor nu poate fi pusă doar pe seama noilor tehnologii. În China, zvonurile sunt în primul rând alimentate de un profund sentiment de insecuritate socială, de politizarea și comercializarea în creștere a informațiilor, dar și de o dorință irepresibilă de exprimare liberă.
Potrivit China Daily, 75% din fake news-uri aparțin acestei categorii“, notează Maria Repnikova, profesoară de comunicare la Universitatea de Stat din Georgia, într-un articol intitulat „Ce învățăm din războiul Chinei contra fake news-urilor“.