Cum se explică exodul sud-americanilor spre SUA

Milioane de oameni din Honduras, Guatemala, Salvador sau Venezuela fug din cauza sărăciei și violenței din țările lor spre statele vecine sau spre SUA.

„O invazie“ – aşa califică preşedintele Donald Trump tentativa mai multor mii de migranţi din America Centrală, originari în special din Honduras, de a intra în Statele Unite. Caravana acestor migranţi a plecat din Honduras pe data de 13 octombrie iar în prezent se află în Mexic. Preşedintele american a trimis peste 5000 de militari la frontiera mexicană pentru a împiedica intrarea acestora pe teritoriul Statelor Unite. Dar de ce au luat cale exodului și ce speră de fapt aceşti oameni?

Iniţial ei au fost în jur de 7000 şi s-au pus în mişcare pentru a fugi de mizeria şi de violenţele din ţara lor, Honduras. Ei s-au lansat într-un marş de peste trei mii de kilometri, au mers întîi pe jos prin păduri tropicale şi prin câmpuri de porumb, au recurs şi la camioane când li s-a oferit ocazia şi de
fapt au încercat să atragă atenţia asupra situaţiei disperate din ţara lor. Micul stat Hunduras deţine un record trist: cel mai mare număr de omucideri la suta de mii de locuitori în timp de pace. Oamenii fug din cauza traficul de droguri care a devenit o teroare endemică, de cartelurile mexicane care şi-au
extins dominaţia în Honduras şi de bandele ultra-violente numite „maras“.

Triunghiul traficanților de droguri

Și în Guatemala și El Salvador, bande extreme de violente terorizează populația. Aceste trei state formează triunghiul din nordul Americii Centrale pe unde dorgurile din Columbia tranzitează spre Satele Unite. Fenomenul a luat această amploare în Honduras de la sfârșitul anilor 1990. Atunci, SUA au trimis
infractorii în țările lor de origine, perturbând echilibrul social fragil al țării, favorizând apariția bandelor ultra-violente, spune analistul Christophe Ventura de la institutul IRIS.

Sărăcie și violență extremă

Mizeria îi împinge pe acești oameni în exil. Șapte din zece hondurieni trăiesc sub pragul sărăciei, potrivit Băncii Mondiale și Institutului Național de Statistică. În mediul rural, unul din cinci persoane trăiește în sărăcie extremă, cu mai puțin de 1,90 dolari pe zi.

În ciuda unei creșteri economice de 4,8% în 2017, țara are cea mai mare rată de inegalitate economică din America Latină. Populația este deosebit de vulnerabilă la riscurile de secetă sau de uragan care afectează în mod regulat Hondurasul.

Acești bărbați și femei din caravan au părăsit , mulți dintre ei, pe 13 octombrie San Pedro Sula, un oraș situat în nordul aceastei mici țari din America Centrală, după un apel pe rețelele sociale. Ei fug de violența și mizeria acestei țări de aproape 9 milioane de locuitori și puțin mai mare decât Islanda.
„Nu este din cauză politică“, a declarat Edgar Aguilar. El a pleacat din Honduras „din cauza foametei și a secetei“. „Vrem o viață mai bună“, spune el. „Nu avem viitor în Honduras“, a declarat pentru AFP Selvis Rivas, de 41 de ani.

O femeie însoțită de fiul său de 16 ani a vrut să ceară azil în Mexic, după ce a părăsit Hondurasul, unde a suferit din cauza atacurilor din partea unor grupări criminale și unde casa ei a fost distrusă în timpul inundațiilor recente.

Cu toate acestea, țara se situează pe locul 133 din 189 în ceea ce privește indicele de dezvoltare umană, care ține seama de speranța de viață, de nivelul de educație, de sărăcie, de inegalitate și de alte criterii globale. Cu mult în spatele Norvegiei, Elveției sau Australiei, care conduc, dar în fața Chadului
sau Burundi, care se află în partea de jos a acestui clasament.

Trump a tăiat ajutoarele

Președintele american Donald Trump a anunțat pe 23 octombrie, o reducere imediată a ajutorului pentru Honduras, Guatemala și El Salvador. El acuză cele trei țări că nu au putut să „împiedice oamenii să-și părăsească țara pentru a intra în Statele Unite în mod ilegal“.

Aceste represalii ar putea fi contraproductive pentru această țară deja săracă: acest ajutor, deja în declin, are ca scop încurajarea populației să rămână în țară, în special prin finanțarea programelor de dezvoltare economică și împotriva violenței.

Pentru Honduras, ajutorul SUA era de 209,2 milioane de dolari în 2016, scăzând la 181,7 milioane de dolari în anul următor. Nu este nesemnificativ pentru țara al cărui buget public aprobat de Parlament pentru 2018 este de aproximativ 9,7 miliarde de dolari.

Peste un milion de venezueleni au venit în Columbia în 2018

Peste un milion de venezueleni au ajuns în Columbia în primele nouă luni ale lui 2018, fugind din ţara lor în criză, în timp ce 676.000 au plecat spre alte state, a anunţat, săptămâna trecută Autoritatea pentru migraţie columbiană. „Între lunile ianuarie şi septembrie 2018, peste un milion de venezueleni au
intrat pe teritoriul columbian, în timp ce peste 676.000 au plecat spre ţări terţe, în principal Ecuador, Peru, Chile, SUA şi Mexic”, a precizat Migracion Colombia într-un comunicat.

Există peste 1,032 milioane de venezueleni în Columbia, dintre care 573.000 cu şedere legală, 217.000 în situaţie nereglementată şi 240.000 în curs de legalizare, potrivit acestui comunicat.

„Situaţia migranţilor venezueleni este mult mai mult decât o simplă cifră“, a spus directorul Migracion Colombia, Christian Krüger, citat în comunicat. Potrivit ONU, aproape 1,9 milioane de persoane au părăsit Venezuela din 2015, fugind de criza economică şi politică. În fiecare zi, circa 5.000 de cetăţeni
pleacă din statul cu mari resurse petroliere, ceea ce face ca aceasta să fie cea mai importantă strămutare de populaţie din istoria recentă a Americii latine.

Preşedintele columbian Ivan Duque a apreciat la sfârşitul lui septembrie că sosirea a un milion de migranţi venezueleni ar putea costa în acest an 0,5% din PIB-ul naţional, respectiv 1.348 milioane de dolari. El a avertizat că Columbia nu poate face faţă de una singură acestei situaţii. Nedorind să recunoască acest val de migraţie, preşedintele venezuelean Nicolas Maduro a cerut ONU „să-şi justifice” statisticile.Relaţiile între Columbia şi Venezuela sunt practic îngheţate din timpul mandatului fostului preşedinte columbian Juan Manuel Santos (2010-2018).

Fără prea mari speranțe

Greu de spus dacă aceşti migranţi care au pornit la drum într-un mod oarecum organizat şi-au imaginat cu adevărat că vor fi primiţi cu braţele deschise în Statele Unite. Între timp unii dintre ei au depus cerere de azil în Mexic, cam peste 1700, relatează Agenţia France Presse. Nu este exclus ca alţii să se
întoarcă din drum pentru că până la graniţa americană mai au de traversat deşertul mexican.

Caravana migranţilor, care a beneficiat de un anumit ecou mediatic, pune în lumină enormele contraste care există în acest moment între emisfera sudică şi cea nordică, în general pe planetă. Caravana migranţilor mai înseamnă un avertisment: într-un fel sau altul populaţiile care suferă din cauza sărăciei, a insecurităţii şi a persecuţiilor de tot felul vor continua să se îndrepte spre ţările stabile unde există o minimă prosperitate.

Mişcări de acest gen vor continua să existe, ba chiar să se amplificie, pe o planetă a inegalităţilor cronice. Si ele vor fi legitime, aceste exoduri, atâta vreme cât umanitatea nu va găsi resurse pentru a crea echilibre economice şi sociale în spaţiul ei de viaţă. Pentru moment cei patru mii de migraţi care
speră să atragă atenţia asupra lor nu reprezintă chiar o „invazie”, cum spune Trump, dar nu este exclus ca în viitor vaste mişcări de populaţii să provoace dezordini şi conflicte care să fie mai aproape de sensul acestui concept.