Cum se explică victoria-fulger a talibanilor în Afganistan: Au început să negocieze capitulările cu mult timp înainte de debutul ofensivei lor în luna mai

Rapiditatea impresionantă cu care talibanii au obţinut din nou controlul în Afganistan provine nu doar din forţa lor pe teren, ci şi din presiunea lor susţinută pentru negocierea de acorduri şi capitulări, scrie France Presse.

Insurgenţii au aplicat strategia „morcovul şi băţul“ într-un veritabil război psihologic care i-a purtat din oraş în oraş, unele cucerite aproape fără niciun foc de armă, până în capitala Kabul.Prăbuşirea armatei afgane îşi găseşte premisele în acordul încheiat de fostul preşedinte american Donald Trump cu talibanii în februarie 2020 la Doha, pentru o retragere completă a trupelor străine, în schimbul unor garanţii de securitate şi al angajamentului talibanilor că vor discuta cu guvernul de la Kabul.

Pentru talibani, a fost vorba de o primă victorie, după aproape două decenii de război. Pentru numeroşi afgani, demoralizaţi, a fost o trădare şi un abandon.

Talibanii şi-au continuat atacurile împotriva forţelor guvernamentale, în acelaşi timp punând la cale asasinate ţintite contra unor jurnalişti şi militanţi pentru drepturile omului, insuflând frica. Propaganda lor s-a însărcinat să le anunţe apropiata victorie inevitabilă.

Potrivit unor surse, responsabili locali şi soldaţi erau bombardaţi cu mesaje care îi presau să se predea sau să coopereze, ameninţându-i cu ce e mai rău în caz de refuz. Altora li se propunea un permis de liberă trecere dacă nu opuneau rezistenţă.

În faţa înaintării de neoprit a talibanilor, mai mulţi dintre seniorii războiului pe care îi numără Afganistanul şi-au mobilizat miliţiile şi le-au promis talibanilor repercursiuni dacă aveau să le atace fiefurile.

Dar şi în acest caz, pesimismul faţă de viitorul guvernului afgan a subminat combativitatea trupelor, care au abandonat fără luptă oraşele.

Ismail Khan, unul dintre seniorii războiului cei mai cunoscuţi din Afganistan, s-a predat talibanilor după căderea Herat, al cărui stăpân necontestat era de decenii.

Abdul Rashid Dostom şi Atta Mohammad Noor, care preluaseră conducerea rezistenţei la Mazar-i-Sharif, au fugit în Uzbekistan, denunţând o trădare a armatei afgane, în vreme ce miliţiile lor abandonau vehicule, arme şi uniforme pe marginea şoselelor.

Talibanii au început să negocieze capitulările cu mult timp înainte de debutul ofensivei lor în luna mai.

Se spune că au fost încheiate acorduri cu responsabili guvernamentali de la baza ierarhiei, precum şi cu guvernatori de provincii sau miniştri. Această strategie s-a dovedit foarte eficace.

Nici câmpuri de luptă sângeroase şi nici cadavre pe străzi nu au venit să ilustreze ofensiva finală a talibanilor spre Kabul. Din contră, imaginile au arătat talibani şi responsabili locali aşezaţi confortabil în fotolii pentru a semna capitularea oraşelor şi provinciilor.

În urmă cu o lună, un raportor american estima că guvernul afgan ar putea cădea în 90 de zile. După cucerirea primei capitale regionale de către talibani, a durat mai puţin de două săptămâni, încheie AFP