Din ce cauză ar putea reîncepe războiul comercial SUA-UE

Nu a trecut o săptămână de la întâlnirea dintre președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker și șeful Casei Albe, Donald Trump, că au apărut dezacordurile. Bruxelles-ul dă asigurări că înţelegerea prin care se încearcă evitarea unui război comercial nu prevede un acces mai larg pe piaţa agricolă europeană pentru produsele agricole „Made în SUA“. Administraţia Trump pretinde contrariul. Franţa cere clarificări.

Produsele agricole « Made in USA » vor putea traversa frontierele europene mai uşor în lunile ce vor veni, se întreabă publicaţia Le Figaro în timp ce responsabilii francezi cer un răspuns clar pe acest subiect. Răspunsul pentru americani este „da“ iar pentru europeni este „nu“.

Cele două părţi au fost de acord să negocieze un armistiţiu comercial, evocând o reducere a barierelor vamale şi o creştere a schimburilor în anumite sectoare industriale. Dar termenii înţelegerii se pare că sunt diferiţi de o parte şi de alta a Atlanticului.

Secretarul american al Trezoreriei, Steve Mnuchin a întreţinut confuzia spunând că produsele agricole se află în acordul dintre cei doi responsabili – preşedintele american Donald Trump şi şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Acesta din urmă susţine însă contrariul.

Săptămâna trecută, preşedintele Donald Trump explica faptul că Europa va importa, şi asta cât mai repede, mai cantităţi de soia. Apoi, a şi plecat spre agriculturii săi, baza electoratului propriu, pentru a le spune că “deschide Europa pentru ei.” Jean Claude Juncker nu este însă de aceeaşi părere: « agricultura este în afara înţelegerii”.

Responsabilul Trezoreriei americane susţine că s-a aflat în acelaşi spaţiu în timpul discuţiilor dintre Donald Trump şi Juncker şi că s-a discutat despre « necesitatea de a fi eliminate barierele existente în sectorul agriculturii şi pentru a fi oferite cât mai multe oportunităţi agricultorilor. »

« Am vorbit despre soia dar am căzut de acord să vorbim şi despre alte pieţe. Este de altfel o parte importantă din viitorul acord”, a mai explicat şeful Trezoreriei.

În Europa, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Mina Andreeva, atenţionează că în declaraţia comună nu se spune nimic despre agricultură – există o menţiune asupra fermierilor şi una asupra soia – ele fac parte din negocierile ce vor urma.

«Jean-Claude Juncker a fost foarte clar: nu negociem produsele agricole », a mai atenţionat purtătorul de cuvânt. A explicat de ce: pentru că “Europa are propriile norme sanitare, alimentare şi de mediu”.

Aşadar, intrarea de soia americană în Europa crează deja o mare crispare – 94% din soia plantată în Statele Unite este modificată genetic pentru a rezista erbicizilor. Iar aici, Jean-Claude Juncker s-a arătat foarte clar: importul de soia modificată nu face parte din înţelegere.

Franţa atenţionează Comisia Europeană că doreşte negocieri precise în domeniul agricol.

Ministrul Economiei, Bruno Le Maire a cerut ca « agricultura să rămână în afara discuţiilor ». La rândul său, preşedintele Emmanuel Macron spune că nu doreşte « un vast acord comercial, de genul TAFTA, deoarece contextul nu îl permite”. Liderul de la Palatul Elysée susţine că nu trebuie renunţat la niciun standard european în materie de mediu, sanitar ori alimentar.

Europa trebuie să rămână prudentă cu privire la ceea ce pare a fi mai curând un compromis tactic din partea dlui Trump decât o schimbare radicală a strategiei, scrie Le Monde:

Europa a fost de acord să deschidă discuții pentru a elimina barierele comerciale transatlantice. A promis să cumpere mai multă soia din SUA și mai multe gaze naturale, și în schimb, a primit asigurări că Washingtonul își va revizui poziția privind taxele pe oțel și aluminiu și va putea renunța la cele privind automobilele.

Dar, promisiunile UE par dificil de menținut. Gazul american costă de două ori mai mult decât gazul rusesc, iar europenii au nevoie de infrastructuri costisitoare pentru a-și schimba sursele de aprovizionare. În ceea ce privește soia, acesta este un subiect care depinde de piețele agricole globale, nu de un acord politic. Europenii vor cumpăra de la americani în funcție de nevoile lor, și nu ca să-i mulțumească pe fermierii din Vestul Mijlociu.

Declarația de intenție pare să răspundă calculelor pe termen scurt. Juncker obține amânarea taxelor în sectorul auto, spre marea satisfacție a Germaniei. Și este un al doilea punct marcat de Trump, care reușește să mențină diviziunile în cadrul UE.