În Europa de Est, U.E. se confruntă cu o rebeliune mai amenințătoare decât Brexit

Aarticol preluat din  Washington Post

Într-o noapte de primăvară din 2004, un cor a cântat într-o piață din Varșovia. „Oda spre bucurie” a lui Beethoven – imnul Uniunii Europene – a răsunat de-a lungul unor frontiere însângerate cu doar câteva zeci de ani în urmă. La miezul nopții, artificiile au strălucit pe cerul de deasupra Mării Mediterane. În dimineața următoare, organizatorii au stabilit un mic dejun festiv pe podul cu lanțuri al Budapestei. Erau petreceri care sărbătoreau zorii unei noi ere pentru Europa.

„Diviziunile războiului rece au dispărut o dată pentru totdeauna”, a declarat atunci președintele Comisiei Europene, Romano Prodi, în timp ce el a salutat cei zece noi membri în E.U., opt din fostul bloc comunist.

Și totuși, 14 ani mai târziu, apar noi divizii – multe dintre ele urmând linii vechi. Triumful democrației liberale este atacat din interiorul U.E. de  membri care contestă deschis valorile, principiile și regulile clubului din care acum fac parte. Între timp, blocul european a fost incapabil să se împotrivească, slăbiciunea acestuia fiind un efect secundar al optimismului din care a luat naștere și s-a dezvoltat.

Punctul zero pentru revoltă se află aici în Ungaria, unde prim-ministrul Viktor Orban, înaintea alegerilor care vor avea loc duminică, își prezintă cu mândrie illiberalismul său, se îndreaptă cu ostilitate împotriva „Imperiului” U.E. și promite să fie și mai ferm într-o țară care este tot mai aproape de marginea autocrației.

Alegerile de duminică, ultima șansă a Ungariei de a evita autocrația? 

Ungaria se află în mijlocul unei alegeri care au scindat societatea, alegeri care vor decide dacă prim-ministrul anti-imigranți al țării primește un al treilea mandat consecutiv. Sfidarea lui Orban reprezintă pentru Uniunea Europeană o amenințare mult mai complicată decât cea cu care s-a confruntat în 2016 când Marea Britanie a votat să iasă și toată lumea specula cine îi va urma. Ar putea fi o amenințare mai gravă decât aceasta – o provocare care pune în pericol chiar caracterul Uniunii.  „Orban nu dorește să părăsească Uniunea Europeană”, a spus un oficial german. „El vrea cu adevărat să schimbe U.E.” Prin anumite măsuri, chiar reușește. Departe de a fi paria, Orban a găsit imitații în Polonia și admiratori în Cehia, Austria și chiar la nivelurile politice de top din Germania. Oponenții europeni ai lui Orban s-au dovedit, în același timp, incapabili să-i schimbe comportamentul. Mai degrabă decât să pedepsească Ungaria pentru intransigența sa, Bruxelles continuă să furnizeze guvernului miliarde de euro prin subvenții – banii despre care criticii interni ai lui Orban spun că sunt vitali pentru supraviețuirea sa, deoarece sporesc economia și pun banii în buzunarele oamenilor de afaceri favorizați de regim. „Orban își desfășoară libertatea de a lupta împotriva U.E. cu cantități uriașe din banii U.E.”, a declarat Peter Kreko, director executiv al firmei politice Politic Capital din Budapesta. „Lenin a spus:” Capitaliștii ne vor vinde funia cu care îi vom spânzura”. Ei bine, U.E. nu vinde funia, o dă gratuit lui Orban. Uniunea Europeana nu a avut niciodată instrumentele potrivite pentru a se ocupa de un lider provocator cum ar fi Orban, pentru că niciodată nu și-a imaginat că ar putea avea nevoie de ele, chiar dacă alianța sa extins mult dincolo de nucleul său original, occidental, în țări cu experiență slabă de guvernare democratică.

La începutul mileniului, blocul avea doar 15 membri – nici unul dintre ei la est de vechea Cortină de Fier. Dar, după căderea comunismului, țările din Europa de Est care se aflau în orbita Uniunii Sovietice au privit Uniunea Europeană și NATO ca instituții care le-ar putea lega definitiv de Occident și le-ar separa definitiv de Moscova. Vecinii prosperi occidentali au văzut extinderea spre Est ca pe o oportunitate de a-și răspândi influența pe întreg continentul, iar toată lumea a presupus că, odată cu trecerea timpului, diferențele s-ar diminua pe măsură ce noii membri s-au străduit să adopte valorile, regulile și instituțiile celor vechi. „Am vrut să credem asta. Am vrut să credem că istoria va continua și vom fi în partea dreaptă a acesteia „, a declarat un oficial german. „Nu ne-am imaginat niciodată că istoria ar putea merge în altă parte”.

Și maghiarii au avut așteptări care, privite retrospectiv, par naiv de optimiste

„A fost o constelație fantastică. Am vrut-o. Vestul a vrut-o. Era vânt din pupa din toate punctele de vedere „, a spus Peter Balazs, fost diplomat maghiar care a fost profund angajat în procesul de aderare la U.E. „Și continuarea a fost ca în basme: Au trăit fericiți pentru totdeauna.” Balazs e explicat că Ungaria a petrecut un deceniu muncind să dovedească că merită statutul de membru al U.E., că poate să respecte regulile stricte aplicate în interiorul Uniunii. Dar, odată ce Ungaria s-a alăturat Uniunii, presiunea care menținea țara pe drumul corect al libertății și democrației s-a evaporat. În plus, nimeni nu s-a gândit ce se va întâmpla după ce Ungaria și alții s-au alăturat blocului – un eșec pe care Balazs la atribuit iluziilor paralele.

„O iluzie a maghiarilor că U.E. va rezolva problemele în locul nostru”, a spus el. „Și pentru Europa, iluzia că vom fi ca ei”. Rezultatul a fost un teren fertil pentru Orban. De la venirea la putere în 2010, el a folosit simultan Uniunea pentru a crea un inamic și a lua bani, totul fără teama de consecințe semnificative. „Eu, de fapt, am mai mult respect față de decența euroscepticilor care măcar spun:” Ei bine, nu-mi place Uniunea Europeană, nu-mi plac valorile europene și vreau să ieșim „, i-a spus Guy Verhofstadt, primul ministru al Belgiei la momentul când Ungaria a aderat la UE, lui Orban anul trecut, când liderul maghiar a venit să vorbească în Parlamentul European. „Vrei să continui să iei bani din fondurile europene, banii Uniunii Europene, dar nu și valorile europene”. Verhofstadt, care este acum liderul unui bloc centrist al Parlamentului European, a condamnat refuzul colegilor lui din U.E. de a impune sancțiuni Ungariei.

Orban își afirmă deschis scopul de a construi „un stat iliberal bazat pe fundații naționale” și citează Rusia și China ca modele explicite

El a consolidat influența partidului său asupra instituțiilor independente ale statului și societății maghiare, inclusiv procuratura, agențiile guvernamentale și mass-media. Dacă va câștiga din nou alegerile, așa cum se așteaptă, Orban, 54 de ani, a promis că va impune o legislație care să permită interzicerea organizațiilor neguvernamentale care lucrează în numele refugiaților sau al altor imigranți. În 2011, Ungaria a obținut cel mai înalt rating posibil de la Freedom House, o organizație internațională neguvernamentală, dar acum este cel mai puțin liberal stat din toată Uniune Europeană. În plus, Transparency International, o altă organizație neguvernamentală, consideră Ungaria ca fiind a doua cea mai coruptă țară din bloc, chiar în spatele Bulgariei. Cu toate acestea, Ungaria este, de asemenea, printre cei mai mari beneficiari ai fondurilor europene: 4,5 miliarde de euro (sau 5,5 miliarde de dolari) în 2016 – echivalentul a 4% din producția economică a țării și având o contribuție de sub un miliard de euro la bugetul comun. Banii europeni au ajutat la ridicarea economiei maghiare, care a crescut sănătos, dar și la îmbogățirea prietenilor, aliaților și membrilor familiei prim-ministrului. „Contribuabilii din Uniunea Europeană sunt cei care alimentează sistemul și îl permit lui Orban să devină și mai puternic „, a declarat Sandor Lederer, director executiv al K-Monitor din cadrul centrului anti-corupție din Budapesta. „A decis că nu este suficient să fii lider politic. Trebuie să fii și conducătorul hoților, pentru că acesta este singurul mod în care poți exercita cu adevărat puterea”.

Primarul satului de natal al lui Orban, un fost instalator de gaze, a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din Ungaria în timpul conducerii colegului său, care conduce națiunea. O mare parte din averea sa a fost alimentată de contracte guvernamentale. Companiile deținute sau operate de ginerele lui Orban s-au descurcat și ele foarte bine și în competiția pentru contracte guvernamentale, câștigând lucrări finanțate de U.E., pentru a îmbunătăți iluminatul stradal în orașele din întreaga țară. În ianuarie, agenția antifraudă a Uniunii Europene a descoperit „nereguli grave” și „conflicte de interese” în atribuirea contractelor respective, contracte care au totalizat peste 40 de milioane de euro. Dar anchetatorii de la Bruxelles sunt practic lipsiți de putere.

Problema ar trebui rezolvată în Ungaria, dar acolo procurorii sunt percepuți ca fiind la cheremul partidului de guvernământ.

Asta este dilema tipică a Uniunii Europene în ceea ce privește modul de abordare a mișcărilor Ungariei împotriva statului de drept și a normelor democratice.

Până de curând, blocul comunitar nu a avut nici măcar posibilitatea de a lua măsuri pentru combaterea încălcărilor normelor de drept, dar acum există sancțiuni, așa numită opțiune nucleară, în fapt, o suspendare a drepturilor de vot ale unei țări care nu aplică normele fundamentale.  În 2013, ca o reacție directă la mișcările lui Orban, U.E. a adoptat noi reguli care au dat responsabililor politici de la Bruxelles puterea de a monitoriza evoluțiile din țările membre care au declanșat preocupări privind statul de drept. Dar noile puteri nu erau retroactive, iar Ungaria a consacrat deja multe dintre schimbările sale prin legi. De asemenea, normele nu aveau putere. Deși oficialii U.E. au căutat modalități de deschidere a investigațiilor, au descoperit că Orban era un tactician excelent, mergând până la linia roșie care ar fi condus la sancțiuni, dar fără a o depăși.  Între timp, singurul mecanism gândit de Uniune, opțiunea nucleară – cunoscută sub numele de articolul 7 – a fost efectiv neutralizat. Problema a apărut după ce Comisia Europeană a declanșat articolul pentru prima dată în decembrie împotriva Poloniei, dar guvernele similare din Polonia și Ungaria au promis să se protejeze unul pe celălalt în cazul în care ar fi vizate de această sancțiune, iar decizia ar urma să fie blocată. În plus, și alte țări din Uniune pot susține Ungaria.  Departe de campania internă, Orban poate fi adesea văzut la Bruxelles glumind cu colegi lideri în alte țări membre ale Uniunii. Pentru acțiuni împotriva lui Orban, este nevoie de timp, iar acesta s-a cam scurs.  În plus, o acțiune împotriva lui Orban ar putea să-i coste politic pe adversarii săi din U.E. deoarece discursul său anti-imigranți, atât de plin de succes în Ungaria, a fost deja exportat în alte state. Alții, inclusiv cancelarul austriac Sebastian Kurz și ministrul german de interne Horst Seehofer, au luat notă și au adoptat mesaje asemănătoare, în timp ce prim-ministrul maghiar a fost primit în calitate invitat de onoare.

„Din ce în ce mai mult, liderii politici din Europa ajung la aceeași concluzie”, a declarat purtătorul de cuvânt al partidului de guvernământ, Balazs Hidveghi. „Viktor Orban are dreptate”

– (https://www.washingtonpost.com/world/europe/in-eastern-europe-the-eu-faces-a-rebellion-more-threatening-than-brexit/2018/04/04/310a6d8e-2604-11e8-a227-fd2b009466bc_story.html?utm_term=.d18beb584f42 ).