A ÎNCEPUT FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE STATUI VIVANTE

A ÎNCEPUT FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE STATUI VIVANTE

În această perioadă, în București are loc cea de-a opta ediţie a Festivalului Internaţional de Statui Vivante. A început marți, 22 mai și se termină luni, 28 mai.

Alături de artiştii Teatrului Masca, organizatorul festivalului, vor fi peste 40 de invitaţi străini, din Spania, Portugalia, Macedonia, Olanda, Marea Britanie, Germania şi Ucraina. Festivalul include peste 100 de reprezentaţii dar și evenimente conexe, precum demonstraţii de machiaj, expoziţii de fotografie şi de costume, spaţii de documentare cu materiale informative despre teatrul outdoor şi statuia vivantă, proiecţii video.

La ediţia din 2018 a festivalului, statuile Teatrului Masca au ca temă “Strigătele Parisului”. Astfel, organizatorii “îşi propun să aducă în spaţiul festivalului atmosfera colosală a Parisului sfârşitului de sec XVIII şi începutul secolului XIX, cu străzile pline de comercianţi ambulanţi şi mai ales de strigătele acestora, un adevărat concert de o rară vitalitate. Atmosfera oarecum nostalgică va fi realizată prin tehnica statuii de porţelan, atât în ceea ce priveşte costumul, cât şi machiajul. Create de către scenografa Adina Mastalier, care a folosit câteva substanţe cu totul speciale, costumele personajelor pe care le vom aduce în festival sunt de o expresivitate extraordinară, suprafeţele pe care se mişcă personajele sunt cât se poate de mici, iar din puctul de vedere al tehnicii de mişcare studiem folosirea stop cadrului activ şi al mişcării în relanti”, notează cei de la Teatrul Masca.

Care este programul pentru zilele următoare?

23-24 mai, orele 18.00 -22.00 – Grădina Cismigiu

23-27 mai, orele 18.00-22.00 – Teatrul de Comedie ( Centrul vechi)

25-26 mai, orele 17.30 -22.00 – Parcul Alexandru Ioan Cuza

27-28 mai ,orele 17.30 – 22.00 – Parcul  Regele Mihai ( Herăstrău Roata Mare)

 “Strigătele Parisului“

  1. Vânzătoarea de chibrituri– Anamaria Pîslaru

Era întâlnită la încrucișarea străzilor și oferea, pentru câteva parale un pachet de chibrituri sau pietre de scăpărat. Tristă mai mereu, căci profitul era mic, șoptea uneori un refren la fel de nefericit ca propria-i privire:

Chibrituri, chibrituri, poate cumpărăți / Încerc să trăiesc cu banii ce-mi dați

Chibrituri vă vând, chibrituri luați /Aprindeți-vă focul, luați, nu plecați!

  1. Vânzătoarea de broderii– Dora Iftode

 “La Paris poți fi sărac lipt dar trebuie neapărat să ai mănuși, chiloți de mătase și dantele” scria Mercier. În Faubourg Saint Antoine unde erau instalate, dantelăresele scriau cu degetele muzica firului de mătase!

  1. Vânzătorul de orvietan– Valentin Mihalache

Cunoscut în tot Parisul, un oarecare Christophe Contugi făcea din micul său comerț un adevărat spectacol. Medicamentul pe care îl vindea și pe care îl botezase singur Orvietan, ajuta la lecuirea tuturor bolilor din lume. “Am inventat cel mai bun leac / Nu-l are nimeni pe Pământ / Orvietanul nu e fleac / Vindecă tot, eu nu vă mint!

  1. Vânzătorul de panglici– Sorin Dinculescu

Panglicile au creat la Paris o adevărată frenezie, se puneau peste tot, pălării, haine, pantaloni, pantofi, de toate culorile și făcute din orice fel de material de la lână ordinară și până la mătase. Un vânzător de panglici era cu adevărat o apariție pe malurile Senei!

  1. Vânzătoarea de mături– Vera Brătfălean

Mături, măturici, pămătufuri, se plimbau pe străzile Parisului în căutarea celor care luptau cu praful și gunoiul din abundență la vremea aceea! Strigătul celebru : mătura, mătuuuuuuuraaaaa avea să fie cel mai longeviv, ajungând până în zilele noastre!

  1. Aprinzătoarea de felinare– Andreea Bănică

În nopțile fără lună străzile Parisului erau un adevărat coșmar! Au apărut întâi felinarele cu lumânări, apoi cele cu gaz iar arpinzătorul de felinare era una dintre cele mai pitorești figure pe care strada pariziană a cunoscut-o!

  1. Vânzătoarea de ouă– Cristiana Savu

 În fiecare dimineață strigătele ei anunțau micul dejun și o nouă zi pentru toată lumea, săraci și bogați! Ouă albe, ouă roșii făceau deopotrivă celebra omleta pariziană!

  1. Cântăreața – Alina Bondoc

Se cântă pe străzile Parisului despre orice, despre crime, despre execuții, despre iubire, se cântă cu tristațe, se cântă cu voie buna din acordeon sau din vioară Glasurile cântărețelor umpleau clipele Parisului ca un fel de știri cântate!

  1. Vânzătorul de cutii– Ionuț Ghiorghe

Pitoresc la înfățișare, vindea cutii de toate dimensiunile și culorile! Cartonul era materialul casnic cel mai folosit atunci și a răscoli prin grămada de cutii pe care o purta  cu el era o adevărată încântare! Domnișoare, domnișoare/ Am cartonul cel mai mare/ Pentru tot felul de doamne/ Cartonașul meu nu doarme!

  1. Spălătoreasa– Alina Crăiță

O, ce figură pitorescă pe malurile Senei! Nicăieri în lume nu se spalau atat de multe camasi ca la Paris! Dar, daca trec de cateva ori prin mana spalatoreselor guralive camasile devin biete carpe de vase. Gurese ca niste vrabii se certau cu trecatorii, iar cand nu-i dovedeau cu vorba isi ridicau poalele aratandu-le fundul!

  1. Vânzătoarea de dulciuri– Laura Dumitrașcu Duică

Multă vreme necunoscut, apoi importat din Indii, zahărul a devenit un bun comun abia din secolul XV când a început cultivarea trestiei de zahăr în Franța și Spania. În secolul XVIII erau denumite cu termenul de confiture cam tot ceea ce era dulce, gemuri, dulcețuri, jeleuri, marmalade, siropuri. La colț de stradă sau în magazinașe cochete, dulcele făcea parte din viața de zi cu zi a parizienilor!

  1. Vânzătorul de tigăi– Mario Garcia

Uneori artizani recunoscuți, dar cel mai adesea niște cârpaci, colindau Franța vânzând și reparând tigăi și oale. Aveau un fluier cu care își însoțeau strigătele adesea cu două înțelesuri: Domnișoara strigă satul/ Că tigaia-ți s-a stricat /Iată a venit băiatul/ Și repară tot ce-i spart!

  1. Vânzătoarea de pește– Cristina Panait

Erau cunoscute în întreg Parisul ca fiind cele mai vulgare, bețivance desăvârșite, bătăușe și  slobode la gură cât încape. Peștele era însă o mâncare căutată așa că lumea accepta ca fără vânzătoarele acestea îngrozitoare n-ar fi avut nici pește și nici fructe de mare. Așadar “hai la pește, măi!”

  1. Modista– Maria Panainte

Tânără, frumoasă, iubește florile și pălăriile de paie pe care le garnisește cum știe ea mai bine. Și uneori, când este singură în atelier, pălăriile și florile devin oameni și lumea sclipește ca aripile unui gingaț fluture.

  1. Plăpumăreasa– Daciana Voinescu

În zilele de vară, în colțuri dosite și la adăpost de razele soarelui și praful drumului, o femeie desfăcea și refăcea saltelele simțindu-se ca un demiurg care construiește și distruge destine! Când visurile ei se destrămau din cauza unei înțepături în acul curbat viața revenea la griul urât și murder al saltelelor la care lucra.

  1. Vânzătorul de otravă pentru șobolani– Andrei Costin

Urât, misterios însă, un om își purta pe străzile Parisului, ascunsă în sticluțe colorate teribila otravă pentru nu mai puțin îngrozitorii șobolani  care cutreierau orașul în lung și în lat. Vânzările mergeau bine, atunci ca și acum șobolanii își vedeau de treaba lor, prea puțin sensibili la leacuri de acest fel.

“Pentru șobolani cât vaca o pisică nu e bună/ Doar otrava mea minune șobolanii ți-i adună”.

Sursa foto: www.fotostefan.ro

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *