Klaus a închis uşa Codruţei. Şi a lui!

Laura Codruţa Kovesi a plecat. Pe uşa din dos. Cu lacrimi în ochi, dar în aplauzele colegilor. Peste puţin timp, acele palme aplaudace vor lovi. Când se va aştepta mai puţin. Aşa funcţionează lumea şi aşa ne-au demonstrat-o şi cei care acum se acuză reciproc de provenienţa la un stat paralel. Ce-i drept suntem cam paraleli cu statul, dar cel de drept. E greu să mai şi ţii cu cineva când îţi aminteşti de sufrageria lui Oprea în care se făceau guverne şi se puneau preşedinţi. Acum ne livrează sintagme gen „domnia legii”, aceeaşi lege pe care ei au făcut-o la şpriţuri lungi, în vii cu struguri dulci pe ritmuri lăutăreşti. Şi-apoi, şi dacă Kovesi a fost într-adevăr numită la şefia DNA printr-o negociere la cel mai înalt nivel, aşa cum susţine Ponta ? Şi acum cinci ani când Kovesi accepta funcţia asta era corupţie, şi încă ce corupţie ! Aveau să ne-o demonstreze dosarele penale în care curgeau milioanele de euro prejudicii de nu aveau loc zerourile pe o coală de hârtie normală. Şi vorbim aici de dosare finalizate cu condamnări definitive: Dan Voiculescu, Ovidiu Tender, Marian Iancu, Elena Udrea şi mulţi alţii care ani de zile au ocupat funcţii-cheie sau s-au bucurat de protecţie fără margini. Când a venit plata au ajuns să se dea victime politice, victimele lui Kovesi, Onea, Uncheşelu sau Negulescu.

A fost de ajuns să existe un Negulescu-Portocală ca suspecţii să sară în sus la unison că însăşi Kovesi a construit oameni ca el. Nu, Kovesi eventual a construit oameni ca Dragnea, Tăriceanu sau chiar Iohannis, ale căror dosare de corupţie sau de incompatibilitate au fost închise cât timp domnia sa era la cârma Parchetului General. Şi atunci oamenii au înţeles tacit – căci Omerta e legea lor – că au protecţie, că orice se rezolvă şi au bravat, şi au continuat, iar în final şampania fină pe care o ciocneau alături de un şorici s-a transformat în sânge. În care pe care. De data aceasta a câştigat Liviu Dragnea. Sună oarecum cunoscut. Mai câştigase o dată când procurorii au închis prin 2012 dosarul „Teldrum” deşi OLAF le trimisese hârtii peste hârtii că societatea era suspectată că băgase mâna rău în fonduri europene de milioane de euro.

Ulterior şi Kovesi a câştigat. Nu-i de ici de colo un mandat la DNA. Si de aici au început să curgă mandatele, de arestare ce-i drept. Şi foştii tovarăşi de şampanie cu Kovesi s-au revoltat, au considerat că fosta lor „amică” i-a trădat. N-au putut accepta că a avea o întâlnire – ce-i drept poate în locuri inoportune – nu poate echivala cu libertatea pe viaţă. Şi Kovesi în naivitatea sa a început să-i ia. Să le arate cine sunt, cât au furat..Când s-au văzut încolţiţi aleşii n-au mai rezistat. Atacul s-a sfârşit la Curtea Constituţională, unde s-a conchis în ciuda deciziei CSM şi a preşedintelui că Laura Codruţa Kovesi trebuie revocată. Din acel moment mănuşa a fost aruncată la Iohannis, care în final a făcut poate una dintre cele mai proaste mişcări din cariera lui de preşedinte. Şi-a trimis purtătorul de cuvânt să anunţe o decizie la care se gândea de 34 de zile. Statul de drept s-a intersectat atunci cu intenţiile lui Iohannis de a mai candida o dată la Cotroceni. Aşa că a scăpat repede de Kovesi şi şi-a văzut de drum. Cu ea la şefia DNA risca prea mult : zilnic propaganda PSD-istă urla că însuşi preşedintele nu respectă legea fundamentală. În România deciziile de acest gen ale Curţii Constituţionale n-au fost respectate niciodată. Era de fapt o întrebare către CCR dacă există un conflict juridic între DNA şi Guvern, iar de aici CCR a aruncat bomba : Kovesi trebuie revoocată. Decizia CCR cu 300 de parlamentari s-a şi prescris de când n-a fost pusă în aplicare, ca să mai şi glumim. Klaus a obligat-o astfel pe Kovesi să plece pe uşa din spate şi a declarat liberă poteca spre Cotroceni. A cui, vom vedea în curând. Căci, vorba cetăţeanului turmentat: „Eu cu cine votez?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.