Moneda euro a împlinit 20 de ani. Când o va adopta și România?

Moneda euro a obținut un statut oficial pe 1 ianuarie 1999, dar istoria monedei comunitare începe la 1 iulie 1990, când a debutat prima fază a Uniunii Economice şi Monetare (UEM). La data de 1 ianuarie 1993, a fost definitivată Piaţa Unică, pentru ca la 1 ianuarie 1994 să înceapă faza preparatorie a uniunii economice şi monetare. În ziua de 1 noiembrie 1993, a fost stabilită compoziţia monedei ECU.

Cea de-a doua fază a UEM a început prin înfiinţarea Institutului Monetar European, la 1 ianuarie 1994. Statele membre au acţionat pentru combaterea deficitelor bugetare şi pentru atingerea convergenţei economice. La 15 şi 16 decembrie 1995, Consiliul European a adoptat denumirea de ”euro” pentru moneda unică. A fost stabilit calendarul trecerii la euro. Decizia cu privire la intrarea irevocabilă în cea de-a treia etapă a UEM a fost luată în 1996, iar la 2 mai 1998, la summit-ul de la Bruxelles, liderii UE au aprobat lista celor 11 ţări participante la primul val: Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania. Au optat pentru amânarea participării la euro: Marea Britanie, Danemarca şi Suedia.

Înainte de a deveni, peste 3 ani, mijloc real de plată al 11 state UE, el a fost unul ”virtual”, fiind folosit în operațiunile electronice. Lansarea a fost precedată de crearea unei alianțe economice și monetare, de o perioadă de coordonare a politicilor bugetare. Apoi a venit răndul Băncii Centrale Europene de a-și asuma promovarea strategiei comune.

Politica monetară este aceeaşi pentru toată zona euro şi este hotărâtă de Banca Centrală Europeană, care şi-a început activitatea în iulie 1998, la Frankfurt.

În prezent, euro este moneda unică adoptată de 19 dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, ele formând zona euro. Acestea sunt: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia şi Spania. De asemenea, euro este folosit, fie ca mijloc legal de plată, fie din motive practice, de o serie de alte ţări, cum ar fi statele vecine sau fostele colonii. În total, este folosit de aproximativ 337,5 milioane de cetăţeni europeni.

Având în vedere aceste cifre, nu este surprinzător că moneda euro a devenit a doua monedă internaţională, ca importanţă, după dolar.

Monedele euro au următoarele opt valori: 1 cent, 2 cenţi, 5 cenţi, 10 cenţi, 20 cenţi, 50 cenţi, 1 euro şi 2 euro. La rândul lor, bancnotele de euro au valorile: 5 euro, 10 euro, 20 euro, 50 euro, 100 euro, 200 euro şi 500 euro.

Cursul de referință în raport cu moneda americană a evoluat, fluctuant, de la 0,9456 dolari pentru un euro în 2002, la 1,1297 în 2017. Se așteaptă că pe viitor toate țările comunitare, cu excepția Danemarcii și Marii Britanii (care părăsește UE în martie 2019) vor trece la noua monedă – din momentul în care vor corespunde tuturor criteriilor impuse.

Euro este în circulație în Muntenegru și Kosovo, state care nu fac parte din UE, iar în alte țări extracomunitare – Andorra, Monaco, San Marino și Vatican el are statutul de monedă oficială.

Alături de alte şase ţări, România se înscrie în rândul statelor membre ale UE care au obligaţia adoptării monedei euro, ceea ce înseamnă practic participarea cu drepturi depline la Uniunea Economică şi Monetară, odată cu îndeplinirea tuturor condiţiilor necesare, respectiv a criteriilor de convergenţă nominală (stabilitatea preţurilor, finanţele publice, stabilitatea cursului de schimb, ratele dobânzilor pe termen lung), juridică şi reală (indicatori, precum nivelul PIB/locuitor, productivitatea muncii, energointensivitatea, etc), notează site-ul Băncii Naţionale a României, www.bnr.ro. Rapoartele de Convergenţă elaborate o dată la doi ani de Banca Centrală Europeană şi Comisia Europeană pun accent din ce în ce mai mare pe convergenţa reală. Astfel, în perioada premergătoare adoptării monedei unice, economia naţională trebuie să parcurgă ajustările necesare integrării în zona euro, marcate de reforme structurale ample, cu efecte asupra competitivităţii sale generale.

La data elaborării Raportului de Convergenţă al Băncii Centrale Europene din 2016, România îndeplinea toate criteriile de convergenţă nominală şi doar o parte dintre criteriile de convergenţă juridică, potrivit BNR.