Riscurile crizei din Orientul Mijlociu pentru Europa

Situația riscă să scape de sub control în Orientul Mijlociu, cu grave repercursiuni asupra Europei, după uciderea de către americani a influentului general Iranian, Qassem Soleimani, la Bagdad.

Aliaţi ai SUA cum ar fi Israelul şi Arabia Saudită, Libanul dar mai ales Irakul ar putea resimţi repercusiuni grave, după atacul surpriză ordonat de președintele american Donald Trump în care au murit, vinery, doi lideri militari influenți ai Iranului. Începând cu atacuri sângeroase asupra unor persoane, pieţe sau instituţii, atacuri asupra unor nave petroliere sau conducte de petrol şi culminând cu rachete lansate asupra aliaţilor SUA. Nimic nu poate fi exclus, fiindcă Teheranul nu poate interpreta uciderea lui Soleimani decât ca pe un act de umilire şi, în fapt, ca pe o declaraţie de război. Iranul aproape că nu-şi poate permite să nu riposteze, măcar din raţiuni de politică internă.

Republica Islamică poate în context să treacă la acţiuni militare, dar nu este obligatoriu. Graţie şi activităţilor foarte eficiente ale lui Suleimani din ultimii ani, militare şi specifice serviciilor secrete, ţara dispune de o reţea extrem de funcţională de trupe auxiliare înarmate până în dinţi în întreaga regiune. Este vorba de miliţiile pro-iraniene din Irak şi Siria, de miliţiile Hezbollah din Liban şi de rebelii Huthi din Yemen. Aceştia din urmă se confruntă de câţiva ani direct cu Arabia Saudită, rivalul Teheranului, şi sunt un adversar declarat al Israelului şi SUA. Și cum nici în Orientul Apropiat şi Mijlociu nu este nimeni de neînlocuit, nici măcar Qassem Soleimani, comandantul redutabilelor brigăzi al-Quds, iar reţeaua organizată de el, compusă din miliţii fidele Iranului, va rămâne şi fără el eficientă şi periculoasă.

Un succesor al generalului ucis a fost deja numit în funcţie. Noul șef al Forței Quds din Iran, Esmail Qaani, a declarat că are drept scop îndepărtarea Statelor Unite din regiune, după ce comandantul Qassem Soleimani. „Promitem să continuăm calea martirului Soleimani cu aceeași forță și singura compensație pentru noi ar fi îndepărtarea Americii din regiune”, a declarat Esmail Qaani, pentru radioul de stat, înaintea înmormântării lui Soleimani în capitala Teheran. Generalul de brigadă Esmail Qaani, în vârstă de 62 de ani, este de vineri noul comandant al Forţei de elită Quds, o unitate a Gărzilor Revoluţionare Iraniene. Din 1997, Qaani a fost adjunctul lui Qassem Soleimani, iar Departamentul Trezoreriei Statelor Unite susţine că şi-a folosit puterea pentru a direcţiona fonduri către grupări teroriste precum Hezbollah.

De asemenea, s-a remarcat în timpul războiului dintre Iran şi Irak de la începutul anilor 80, când a fost numit comandant adjunct al Forţei Quds, fiind responsabil, în principal, pentru operaţiunile militare extrateritoriale şi clandestine. Un raport al American Enterprise Institute, un think-tank conservator în Washington, arată că Esmail Qaani nu era la fel de popular ca Soleimani, dar el a fost văzut ca fiind un om cheie în războiul civil din Siria. În plus, este cunoscut pentru opoziţia extremistă faţă de Israel.

Trupele străine, afară din Irak

Parlamentul irakian, reunit în sesiune extraordinară, a votat, duminică, textul unei rezoluţii prin care se cere guvernului de la Bagdad să procedeze la încheierea totală a prezenţei americane în Irak, trimiţând în acelaşi timp şi Naţiunilor Unite un document oficial, o plângere împotriva autorităţilor americane pentru violarea suveranităţii naţionale a Irakului prin asasinarea generalului Soleimani la Bagdad.

„A fost vorba despre un asasinat politic“ – a spus prim-ministrul Mahdi – şi Irakul nu poate accepta acest lucru“. Decizia are o importanţă enormă, în primul rând datorită semnificaţiei sale simbolice. Marchează, pentru prima dată în mod oficial, luarea unei astfel de hotărâri în cadrul unui parlament ales în mod democratic (proces lăudat de americani ca una dintre marile reuşite ale procesului de „normalizare post-conflict“). Votul din Parlamentul de la Bagdad a fost susţinut de majoritatea şiită, deputaţii minorităţilor sunită şi kurdă neparticipând la şedinţă. Kurzii (al căror vot ar fi putut fi decisiv) au lipsit pentru a sancţiona decizia lui Trump care i-a lăsat de izbelişte după ce i-au folosit, în Irak şi în Siria, drept forţă de şoc în linia întâi, prima dată împotriva forţelor lui Saddam Hussein, apoi împotriva lui Bashar al Assad şi a luptătorilor jihadişti ai ISIS.

În cazul suniţilor, şi-au făcut imediat efectul ameninţările deschise formulate de cei din Hezbollah care au spus că vor număra fiecare vot, îl vor fotografia şi vor face publice numele celor care s-ar exprima cumva împotriva rezoluţiei propuse de prim-ministru, demascându-i ca pe nişte „trădători şi vânzători de ţară“ ce ar fi. Mai mult, liderul Hezbollahului libanez a avertizat, la câteva minute după aprobarea rezoluţiei, că „armata americană va plăti preţul necesar“ şi că următoarele ţinte vor fi „bazele militare americane, navele militare, fiecare ofiţer şi soldat american din regiune“.

Undă de șoc până în Europa

În plan practic, asta trimite o undă de şoc în întregul Orient Mijlociu, dar și mai departe în ţările europene sau non-europene care au trimis trupe în Coaliţia antiteroristă, că, din acest moment, alături de SUA vor trebui să-şi renegocieze protocoalele de cooperare şi colaborare cu guvernul irakian. Sigur retragerea nu se face imediat, nu în următoarele ore, căci, conform acordului precedent cu americanii, aceştia beneficiază din partea guvernului irakian de un an în care să-şi retragă efectivele, echipamentele şi să elibereze bazele militare. În condiţiile rezoluţiei votate ieri, Guvernul irakian are obligaţia să stabilească cu partea americană un calendar precis al acestei retrageri totale.

Dar, pe de altă parte, prin uciderea lui Soleimani, Trump riscă un efect de solidarizare anti-americană şi anti-occidentală la scara întregii regiuni. Acest efect ameninţă să dea o lovitură de graţie şi mişcărilor democratice de protest din Irak, Liban şi chiar din Iran, fiindcă toate aceste proteste s-au îndreptat, direct sau indirect, şi împotriva regimului de la Teheran. Dacă lucrurile vor lua o astfel de întorsătură, atunci tocmai Trump a lucrat nemijlocit în interesul Iranului. În schimb, Trump a ameninţat cu sancţiuni severe Irakul. „Avem o bază aeriană extrem de scumpă, care este acolo. A costat miliarde de dolari pentru a fi construită, cu mult înaintea mandatului meu. Nu plecăm decât dacă ne restituie banii pentru ea“ a declarat Trump reporterilor la bordul Air Force One.

Cum ar putea profita Putin

Cancelarul german, Angela Merkel, se va deplasa sâmbătă,în Rusia, unde va discuta criza din Orientul Mijlociu cu preşedintele rus, Vladimir Putin, a anunţat luni serviciul de presă al liderului de la Moscova, citat de Reuters. Kremlinul a mai precizat că vizita Angelei Merkel are loc la invitaţia lui Vladimir Putin. Cei doi lideri intenţionează, de asemenea, să discute situaţia din Siria, Libia şi Ucraina. Ministrul german de externe, Heiko Maas, a solicitat duminică organizarea unei reuniuni de urgenţă a miniştrilor de externe din statele membre UE săptămâna aceasta. Cu toate acestea, Rusia ar putea câștiga politic din acest atac controversat, dacă reușește să adâncească și mai mult disensiunile dintre Statele Unite și aliații europeni, sunt de părere mulți analiști.Iar o escaladare a tensiunilor în Orientul Mijlociu ar putea oferit președintelui Vladimir Putin și șansa de a prelua rolul de mediatori, readucându-l în centrul scenei politice internaționale. Da data asta, într-o postură pozitivă.