Roxana Wring își dă demisia din USR, după acuzația de colaborare cu Securitatea, dar își povestește viața și se apără pe Facebook

Fostul președinte al USR București, Roxana Wring, a anunțat, miercuri seara, că își dă demisia din partid, în urma acuzațiilor CNSAS că ar fi fost colaboratoare a fostei Securități. Ca o consecință a demisiei, Wring ar urma să-şi piardă şi mandatul de consilier în Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

Într-o postare pe Facebook, Wring își povestește viața și susţine că este nevinovată, că nu ştia că dă informaţii Securităţii, iar acum este o victimă a unei conspiraţii. Mai mult, ea susține că CNSAS este o instituţie politică.

„CNSAS a cerut instanței să constate că aș fi colaborat cu Securitatea. Pentru mine este un șoc. Nu am fost informată despre acest lucru. Nu am fost invitată vreodată să dau vreo explicație sau vreo clarificare. Am aflat neoficial despre asta și pur și simplu nu îmi dau seama care este motivația acestei decizii.

Am plecat din România în 1980, la vârsta de 25 de ani. Imediat după terminarea facultății, la vârsta de 22 de ani, m-am angajat la ONT. Am lucrat acolo doi ani, între septembrie 1977 și noiembrie 1979. Am întocmit raportări și procese verbale pe care, la vârsta respectivă, le-am considerat a fi parte din birocrația stufoasă și inutilă a serviciului. Nu am semnat niciodată nimic în fața unui ofițer al Securității, despre care să știu că ocupă o astfel de funcție. Bănuiam că directorul ONT are legături cu Securitatea, dar niciodată nu am avut o certitudine în acest sens.

În 1979 m-am căsătorit cu un cetățean britanic și am solicitat acordul pentru a mă stabili împreună cu el în străinătate. După solicitări repetate, după ce mi s-a interzis să mai ghidez grupuri de turiști, după ce am fost nevoită să demisionez de la ONT, după o respingere nemotivată din partea statului și după un an de nopți nedormite, am primit acceptul de a părăsi România. Probabil că nu aș fi primit acest accept dacă nu traversam epoca în care Nicolae Ceaușescu încerca să mai păstreze aparențele în fața cancelariilor occidentale.

Am revenit în țară în 2009 pentru a ajuta. Mi-am dedicat activitatea patrimoniului bucureștean și urbanismului. M-am numărat printre fondatorii USR și am intrat în Consiliul General cu dorința de a schimba lucrurile din interior. Și de a le schimba în bine. Mi-am atras multe antipatii din partea politicienilor care au văzut că în CGMB nu mai funcționează ”cooperativa” care era până în 2016. Mi-am atras antipatii și din partea rechinilor imobiliari care au văzut că nu votez PUZ-urile nesimțite. Am venit cu idei și proiecte pentru București pentru că eu cred în potențialul acestui oraș.

Nu aș fi făcut nimic din toate acestea dacă nu aș fi avut conștiința curată. În anul al treilea de facultate mi s-a propus să intru în PCR. Eram o studentă cu rezultate bune și mi s-a sugerat că, dacă vreau o carieră academică, ar fi bine să depun o cerere de intrare în partid. Am refuzat. Am fost urmărită de Securitate încă înainte să lucrez la ONT. La terminarea facultății am dat concurs sa lucrez ca ghid pentru că era singura șansă de a fi în contact cu lumea occidentală. Era pentru mine o gură de oxigen, o fereastră spre normalitatea la care nu puteam spera măcar în România. Am fost urmărită de Securitate și când lucram la ONT și mai ales după ce am plecat din România.

Certitudinea că Securitatea era pe urmele mele am avut-o acum câteva luni când mi-am văzut dosarul de urmărire la CNSAS. Dosar serios, în două volume. Însă am fost surprinsă să văd că am și dosar de rețea. Tind să cred acum, după tot ce am trăit și am văzut, că era o practică a Securității de a-și da girul și de a-i ”încadra” birocratic pe toți cei care lucrau în ONT, probabil în special cei care lucrau cu turiști străini.

Dosarul l-am cerut în vara acestui an, tocmai pentru că apăruseră acuzații pe care le consideram aberante și pe care am vrut să le demontez. Nu am avut timp să consult dosarele în detaliu. Doar am văzut că am dosar de urmărire și dosar de rețea. Le-am cerut pe ambele în format electronic. Nu le-am primit nici până în ziua de astăzi. Am aflat că am șanse să le primesc spre finalul anului sau începutul celui viitor. Deci după ce începe procesul în instanță.

Nu știu cum s-a luat decizia în CNSAS. Știu că această instituție este colorată politic, formată din oameni puși de partidele din Parlament, proporțional cu ponderea lor în Legislativ. CNSAS este condusă de un fost subaltern al lui Corneliu Vadim Tudor și, printre membri, se află un personaj trimis în judecată pentru crime împotriva umanității în dosarul Mineriadei din 1990. Nici eu nu știam asta. Credeam că este o instituție în care decizia este luată de experți și de istorici, nu de oameni politici.

Din păcate, în CNSAS, adevărul se supune la vot. Iar majoritatea (cu aceeași coloratură ca și cea parlamentară) decide politic cum să interpreteze documentele. În cazul meu, această majoritate din CNSAS a votat că am colaborat cu Securitatea. Voi merge în instanță și voi aștepta sentința judecătorilor.

Evident, mă gândesc că este posibil ca această decizie să aibă o motivație politică. Pun cap la cap faptul că primele acuzații la adresa mea au fost lansate de Antena 3 și faptul că CNSAS este dominat de partide care își fac veacul la postul lui Dan Voiculescu. Nu exclud de asemenea ca dosarul meu să fie scos premeditat în plină campanie electorală tocmai pentru a lovi USR. Au încercat și la europarlamentare același lucru. Numai că nu le voi da satisfacție!

Am decis să demisionez din USR. Dacă această manevră a fost gândită în scop electoral, demisia este singura modalitate prin care o pot dejuca. Nu vreau ca votul din CNSAS să afecteze imaginea partidului și a colegilor mei. Conform legii, demisia din USR duce automat la pierderea mandatului de consilier general. Voi reveni în partid după o decizie definitivă și irevocabilă a Justiției, prin care să se arate că nu am făcut poliție politică.

Îmi pare rău dacă am dezamăgit pe cineva. Nu aș fi intrat în politică – și cu atât mai puțin în USR – dacă aș fi avut vreo clipă conștiința apăsată de faptele mele de dinaintea plecării din România. Nu am știut și nici nu am bănuit măcar că am dosar de rețea. Știam că am fost urmărită. De-asta nici nu am vrut să-mi cer dosarul până în acest an. Mi-a făcut pur și simplu rău fizic să văd cine erau cei care dădeau informații despre mine la Securitate. Aș fi preferat să nu fi aflat asta.

Și, uite-așa, Securitatea mai lovește o dată. Perfid și dureros, așa cum a făcut-o mereu”, scrie Roxana Wring pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *