Se strânge lațul în jurul lui Trump. Ce șanse ar avea o procedură de destituire

Procurorii federali americani i-au acordat imunitate directorului financiar al Trump Organization, Allen Weisselberg, într-o anchetă vizându-l pe fostul avocat al preşedintelui Donald Trump, Michael Cohen, potrivit cotidianului Wall Street Journal (WSJ).

Allen Weisselberg, care lucrează pentru Trump de mai multe decenii, a depus mărturie despre Cohen în faţa unui mare juriu federal în acest an, scrie WSJ.

Weisselberg a primit imunitate cu luni în urmă, a declarat pentru Reuters unul dintre oamenii familiarizaţi cu această chestiune,dar care a refuzat să furnizeze detalii suplimentare.

O înţelegere de cooperare între Weisselberg şi procurori ar putea dăuna preşedintelui SUA, având în vedere rolul pe care acesta îl joacă în afacerile lui Trump. Weisselberg a lucrat pentru familia Trump timp de mai mult de patru decenii, inclusiv ca trezorier al Fundaţiei Donald J. Trump şi este unul dintre oamenii cărora Trump i-a încredinţat afacerea înainte de preluarea mandatului.

Rudy Giuliani, avocat al preşedintelui, a spus că nu ştie despre ce a fost interogat Weisselberg. Dar Giuliani a spus că echipa juridică a lui Trump a verificat informaţiile furnizate de directorul companiei şi nu a găsit nimic care l-ar putea ameninţa pe preşedinte.

Michael Cohen, fostul avocat al lui Donald Trump, a recunoscut în instanță că a încălcat legislația privind finanțarea campaniilor electorale. Fostul său director de campanie, Paul Manafort, a fost, de asemenea, găsit vinovat de mai multe infracțiuni financiare.

Problema impeachment-ului – procedura de destituire a preşedintelui de către Congres – a fost de altfel evocată în mod public de către Trump, întrebat de Fox News, într-un interviu difuzat joi dimineaţa (ora locală).

Potrivit unor experţi, conducătorul dispune de trei opţiuni strategice. Niciuna nu este ideală.

Donald Trump repetă într-una că nu s-a comis nicio infracţiune, denunţând ”o vânătoare de vrăjitoare”. Însă el evită de luni de zile să fie interogat de Mueller.

”Ar trebui absolut să adopte şi să îmbrăţileze o strategie de transparenţă”, sugerează, din contră, Eric Freedman, un profesor de drept constituţional la Universitatea Hofstra din statul New York.

O asemena opţiune ar însemna să înceteze criticile recurente la adresa acestei anchete şi să nu-l mai susţină pe fostul său director de campanie Paul Manafort, găsit vinovat de fraudă bancară şi fiscală.

În opinia lui Robert Bennett, un avocat specializat în drept penal care a lucrat alături de fostul preşedinte Bill Clinton în anii ’90, această strategie nu este, cu toate acestea, de actualitate.

Donald Trump şi anturajul său ”au decis cu mult timp în urmă să-l atace pe procurorul special. Ar fi dificil, acum, să se răzgândească”, declară pentru AFP acest jurist.

”În opinia mea, el nu ar putea să coopereze cinstit fără să se compromită singur”, apreciază el.

Cooperarea ar putea să-l pună pe preşedinte într-o poziţie dificil de susţinut dacă, aşa cum îşi imaginează mulţi, fiul său Donald Trump Jr. şi alţi membri ai familiei sale sunt în vizorul procurorului.

Altă opţiune este, aşadar, să se arunce cu toate forţele în bătălia alegerilor legislative din noiembrie, pentru a evita ca una dintre cele două Camere ale Congresului să treacă înapoi în mâna democraţilor şi să scape astfel de procedura de destituire.

Strategia sa actuală este să încerce să convingă că ancheta Mueller este în realitate o operaţiune a democraţilor.

Casa Albă cere, de altfel, ca echipa Mueller să respecte o politică a Departamentul Justiţiei care vrea ca procurorii să nu înceapă nicio acţiune care să fie în defavoarea vreunui candidat cu 60 de zile înaintea vreunor alegeri.

”Eu nu văd pe nimeni în alegerile din noiembrie legat de cei vizaţi de anchetă”, temperează Michael German, un fost agent FBI şi expert la Brennan Center for Justice.

În opinia lui Bennett, o posibilă strategie este a diversiunii.

”Treaba mea era să scot acest dosar Jones din acoperirea mediatică zilnică”, povesteşte acest fost avocat al lui Bill Clinton despre Paula Jones, care l-a dat în judecată pe preşedinte acuzându-l de hărţuire sexuală.

Dacă Donald Trump sau cineva din familia sa este acuzat, strategia de blocare a dosarului din cauza unor chestiuni constituţionale ar putea să permită taberei preşedintelui să câştige timp, eventual până la sfârşitul mandatului.

”Puţin contează deznodământul, ar fi cel mai bine pentru el”, pariază Bennett.

Donald Trump ar putea, de asemenea, să-l destituie pe Mueller şi să pună capăt anchetei. El a repetat acest lucru în mai multe rânduri, fără să avanseze concret către o ”opţiune nucleară”, care le trezeşte republicanilor amintiri neplăcute.

În octombrie 1973, Richard Nixon l-a destituit pe procurorul special însărcinat cu dosarul Watergate. Susţinerea preşedintelui s-a prăbuşit, iar înlocuitorul său a continuat ancheta.

Aproape un an mai tâziu, Nixon a demisionat în faţa ameninţării unei destituiri probabile.

Chiar dacă devine tot mai evident că Trump a înșelat, mituit și mințit în campania electorală, punerea lui sub acuzare nu este încă luată în considerare.

Pentru a reuşi este nevoie de majoritate simplă în Camera Reprezentanților și de o majoritate de două treimi în Senat.

Este de neconceput ca republicanii, cu actuala lor majoritate in ambele organe, să întoarcă armele împotriva propriului preşedinte. De neconceput este şi ca democraţii să poată obţine o majoritate corespunzatoare în Camera Reprezenţanţilor şi în Senat la alegerile de la mijlocul lunii noiembrie.

The Atlantic scrie că „ceea ce vrea Trump este nimic altceva decât un stat care să îi permită lui și aliaților săi să se îmbogățească și care să-i țină la respect pe oponenți, indiferent de infracțiunile pe care el și asociații lui ar putea să le comită.

Această concepție kleptocratică asupra puterii nu este străină de tradiția americană. Ea își are precedentul în Sudul segregaționist, dominat de kleptocrația rasială, în care statele au fost în primul rând organizații criminale menite a exploata munca negrilor, lipsindu-i de dreptul de a alege și apărându-se prin acte de terorism și de violență”.

În concluzie, notează The Atlantic „Trump este o sinteză remarcabilă de cruzime față de oamenii de culoare și față de toți săracii. Dar este doar un simptom al bolii. Nu Trump a creat acest sistem putred. El a făcut doar vizibilă această boală”.

Indiferent care sunt acuzaţiile împotriva președintelui, o bună parte a populației încă îl sprijină pe Donald Trump. Statele Unite sunt o țară profund divizată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *