Sfârșitul erei Merkel, implicații în plan european

Anunţul făcut de cancelarul Germaniei privind viitorul său la conducerea formaţiunii CDU şi a guvernului federal a generat un val seismic în politica germană, cu implicaţii importante şi în plan european. Experţi consultaţi de CNN comentează anunţurile făcute de Angela Merkel, arătând că pe viitor „Germania se va uita mai mult spre interior.

Va fi o implicare mai redusă a Berlinului în dezbaterile-cheie ale Europei. Va fi dureros mai ales pentru preşedintele Franţei, care miza pe sprijinul Angelei Merkel pentru proiectele sale extinse privind reforma Europei”. Cancelarul Angela Merkel a luat act de mesajul alegătorilor. În urma prăbușirii coaliției Uniunii Creștin Democrate în alegerile locale din Hessen , duminică, ea a anunțat că nu va mai candida la președinția CDU la congresul partidului care se va desfășura în Hamburg, pe 7 și 8 decembrie. Angela Merkel, totuși, dorește să își continue mandatul de cancelar. „În calitatea de cancelar, trebuie să asum responsabilitatea pentru tot. Acest mandat de cancelar este ultimul meu mandat”, a declarat Angela Merkel luni. „Pentru restul legislaturii, sunt pregătită să lucrez în continuare în calitatea de cancelar”, a explicat Merkel.

Angela Merkel a fost criticată dur în ultimii ani din cauza politicilor flexibile în materie de imigraţie. Criticii susţin că situaţia a generat seria de rezultate slabe pentru partidul Uniunea Creştin-Democrată (CDU, centru-dreapta) în alegerile regionale. Angela Merkel este liderul formaţiunii CDU din anul 2000 şi deţine postul de cancelar al Germaniei din anul 2005. Pe de altă parte, ea a promis că nu îşi va alege un succesor, astfel că lasă liberă competiţia pentru conducerea partidului, care se anunţă destul de dură între susţinătorii menţinerii liniei moderate şi cei care doresc o politică având accente conservatoare mai accentuate pentru a se încerca o contrabalansare a avansului extremei drepte anti-imigraţie.

Deocamdată şi-au anunţat candidatura la şefia partidului Annegret Kramp-Karrenbauer, care este o apropiată a Angelei Merkel şi deţine în prezent funcţia de secretar general al partidului, dar şi doi partizani ai aripii ce doresc un viraj mai către dreapta, respectiv ministrul sănătăţii Jens Spahn şi Friderich Merz.

Angela Merkel a jucat un rol esenţial pe scena europeană după anul 2005, ea evidenţiindu-se în special prin gestionarea crizei traversate de zona euro şi prin deschiderea frontierelor Germaniei pentru peste un milion de migranţi.

Mai puțină autoritate

Ieșirea lentă de pe scena politică a cancelarului federal german, Angela Merkel, a provocat o senzație de incertitudine la nivelul Uniunii Europene. Iar mai mulți analiști și diplomați europeni vorbesc chiar de existanța unui risc ca blocul comunitar să fie cuprins, cel puțin în perioada următoare, de o stare de paralizie.

Președintele Fundației Schuman, Jean-Dominique Giuliani, consideră că „Angela Merkel va avea mai puțină autoritate“ de acum încolo, relevă levif.be.

Părerea este împărtășită și de Sébastien Maillard, directorul institutului Jacques Delors Notre Europe. „Acum, nimeni nu o să o mai asculte în Europa. S-a scos din joc“, a spus el, adăugând că „este o lovitură pentru Europa“.

Chiar dacă la summit-ul european din decembrie se vor dezbate două chestiuni vitale pentru Europa – problema migrației, din cauza căreia Merkel a avut mult de suferit în plan politic, și reforma zonei euro -, este greu de crezut că se va lua vreo decizie importantă.

„Nu se va întâmpla nimic până la sfârșitul anului și probabil că nimic nu se va întâmpla până la alegerile europene“ din mai, anticipează Julian Rappolt, analist al European Policy Center. În opinia lui, „există un risc de paralizie la nivel european“.

Totuși, Comisia Europeană nu este de această părere. „Decizia Angelei Merkel era așteptată. A fost prevăzută și nu va schimba nimic“, a declarat pentru AFP un oficial care a ținut să-și păstreze anonimatul.

„Nu cred că UE se va scufunda în haos și instabilitate, pentru că va fi o retragere foarte lentă“, a afirmat Sudha David-Wilp de la centrul de reflexie european German Marshall Fund.

Populiștii se bucură

Slăbirea poziţiei politice a Angelei Merkel pe plan intern riscă să-i limiteze şi leadership-ul european, într-o perioadă în care UE se confruntă cu Brexit-ul, cu criza legată de bugetul Italiei şi cu perspectiva ca partidele populiste şi eurosceptice să câştige teren la scrutinul europarlamentar de anul viitor.

”Asistăm la o continuare a evoluţiei începute odată cu greşelile făcute de Merkel în timpul crizei migraţiei în 2015: erodarea treptată, dar constantă, a puterii sale politice”, estimează într-o declaraţie acordată agenţiei Reuters Carsten Nickel, director al companiei de consultanţă Teneo, care crede că deciziile anunţate luni de Angela Merkel reprezintă mai degrabă o ”continuare a actualei crize de leadership” decât o ”situaţie clară de instabilitate în Germania şi Europa”.

Liniile de demarcaţie pe harta politică a Europei s-au schimbat, iar asta este o realitate pe care trebuie să o luăm foarte serios în considerare. Taberele marilor puteri care se vor înfrunta pentru voturi şi procente, precum şi pentru poziţiile cheie din mecanismele puterii nu se mai disting între dreapta şi stânga, adică pe baza concepţiilor asupra lumii pe care forţele politice le exprimă. Separaţia se va face pe verticală între susţinătorii Europei, pe de o parte, şi oponenţii Europei, pe de altă parte. Această fractură care scindează şi paralizează evoluţiile europene (a se vedea exemplul Italiei acum) îşi va pune amprenta, fără îndoială, asupra viitoarelor alegeri europene.

Care este însă cel mai periculos element în toată această situaţie? Faptul că forţele care luptă împotriva perspectivei europene refuză în esenţă democraţia, se întorc împotriva statului de drept, combat orice noţiune ce ţine de o societate deschisă. Adică vin în contradicţie cu înseşi valorile fundamentale ale Europei şi cu o cultură formidabilă a solidarităţii, colaborării şi progresului care s-a construit după război.

Dacă forţele politice anti-europene vor obţine în total un procent de ordinul a 40% din mandatele Parlamentului European, lucru pe care specialiştii în prognoze nu îl exclud, oricine poate înţelege că problema guvernării Europei va deveni o chestiune încă şi mai dificilă. Cu atât mai mult în condiţiile coalizării guvernelor pe care Orban încearcă să le atragă pe frontul său, de la Salvini din Italia la Morawiecki în Polonia sau guvernele din Slovacia, Cehia, România etc. Fenomenul din păcate ar putea lua forma unei epidemii, iar orbanismul se poate generaliza ca cea mai toxică, după câte se pare, ameninţare la adresa democraţiei şi a coeziunii Europei.

Conducerile tradiţionale ale Europei rămân inabile politic, incapabile, de a reacţiona şi de a inversa rapid curentul. Iar asta este de asemenea îngrijorător, sxcrie ekatemerini. Reprezentantul cel mai vizibil al forțelor anti-euroepen, premierul ungar Viktor Orban lucrează mai metodic, nu pierde timpul. Nici dreapta, nici stânga, profită de problema migraţiei şi de criza economică şi aprinde fitilul de la un capăt la altul. Îşi transmite propriile mesaje, devine un anti-Macron sau un anti-Merkel în perspectiva alegerilor paneuropene. Creează un stat centrat pe propria-i persoană pentru că – spune el – pe el l-au votat alegătorii, adică modelele de tip Putin sau Erdogan se multiplică în inima Europei!