Soarele – efecte pe timp de iarnă
Faptul că soarele este unul din elementele vitale pentru organism nu este necunoscut. Pe lângă beneficiile de ordin estetic, expunerea la soare favorizează sinteza de vitamina D, necesară pentru prevenirea rahitismului la copii şi a osteomalaciei la adulţi, ameliorează durerile articulare şi fortifică sistemul imunitar.
De asemenea se ştie că în timpul perioadelor lungi fără soare, multe persoane devin deprimate, uneori chiar depresive. În lipsa soarelui, pe lângă faptul că se simt mai triști decât de obicei, oamenii observă că au și mai puțină energie. Totodată, expunerea la lumina soarelui poate reduce nevoia de medicamente, nivelul de stres și anxietatea în rândul pacienților după operație.
Mai multe studii dermatologice au arătat că expunerea la lumina soarelui contribuie la arderea grăsimii subcutanate, care nu este deloc atractivă, dar nu afectează neapărat sănătatea cardiovasculară. Totuși, lumina soarelui ajută și la reducerea grăsimilor viscerale, în mod indirect. Deficiențele de vitamina D au fost asociate cu creșterea producției de grăsimi viscerale, ceea ce duce la obezitate și boli care amenință sănătatea, inclusiv diabetul și problemele cardiovasculare. În consecinţă, organismul are nevoie de expunere la soare pentru a sintetiza vitamina D.
Rezultatele cercetărilor efectuate de-a lungul timpului arată că, deşi iarna există radiaţii solare suficiente în ţări precum Spania, pentru ţările mai nordice, în perioada noiembrie – februarie, este dificil pentru oameni să primească dozele recomandate de vitamina D (1000 UI pentru adulţi şi 500 UI pentru copii), deoarece timpul de expunere necesar este excesiv (130 minute). În aceste luni, cu 10% din corp expus, la prânz va fi nevoie de 2 ore de expunere la soare pentru a obţine o doză optimă de vitamina D; dar, la ora 10.00 va fi nevoie de aproximativ 9,7 ore, iar la ora 16.00 de aproximativ 5,7 ore. Vara în schimb, în orele de la miezul zilei, primăvara şi vara, cu 25% din corp expus, sunt suficiente circa 10 minute de expunere la soare la ora 13.00 şi 20 de minute de la 15.00 până la 17.00 (studii privind timpul optim de expunere la soare au fost realizate de Solar Radiation Research Group de la Universitatea Politehnică din Valencia, Spania).
Trebuie ştiut faptul că nu toate zonele corpului sintetizează vitamina D cu aceeaşi eficienţă. De asemenea şi vârsta unui individ joacă un rol foarte important în sintetizarea vitaminei D din radiaţiile UV, deoarece cu cât înaintăm în vârstă, cu atât ne este mai greu să producem vitamina D. Spre exemplu, adulţii de vârstă mijlocie au 66% din potenţialul copiilor de a produce vitamina D.
Pe de altă parte, deşi soarele este atât de important pentru organism, el poate fi şi destul de nociv dacă nu este „consumat” cu moderaţie. Nu trebuie omis faptul că expunerea prelungită la soare constituie un factor de risc pentru apariţia a nenumărate afecţiuni (cea mai agresivă formă de cancer cutanat – melanomul malign, arsuri solare, cataractă, degenerescenţă maculară). De asemenea, această practică poate agrava afecţiuni patologice deja existente, precum boli cardiovasculare sau boli autoimune.
De precizat faptul că, pe timpul iernii nivelul de ultraviolete de la munte poate fi la fel de periculos ca cel din mijlocul verii de la plajă. Doar pentru că este frig afară, nu înseamnă că pielea este protejată de efectele nocive ale soarelui. Pe pârtie există o cantitate mare de UV, soarele fiind reflectat de zăpadă şi vine din toate direcţiile. Ca o măsură de precauţie, specialiştii au recomandat ca staţiunile de schi să publice şi prognoze privind intensitatea radiaţiilor UV şi să promoveze protecţia solară.
Alte riscuri la care suntem expuşi pe timpul iernii vizează ochii. Pe timpul sezonului rece, trupul ne este acoperit cu haine, însă ochii rămân expuşi influenței solare, existând pericolul de conjunctivită şi chiar de leziuni ale corneei. Acestea pot duce la boli mai grave. Pentru că ochii nu sunt protejaţi, poate apărea degenerescenţa maculară, cataracta, fotocheratita. Periculoasă este nu numai lumina directă a soarelui, ci şi radiațiile reflectate de zăpadă și gheață. Orbirea zăpezii sau keratoconjunctivita este o inflamaţie a corneei şi conjunctivei provocată de expunerea ochilor neprotejaţi la reflexia razelor de soare pe zăpadă sau gheaţă, putând fi provocată chiar orbirea timp de 24-48 ore. Afecţiunile grave ale ochilor pot duce la formarea de tumori benigne, dar dureroase și depozite în cornee. Prin urmare, medicii insistă pentru utilizarea ochelarilor de soare şi pe timp de iarnă.
Sursă foto: www.libertatea.ro