Tatăl jurnalistului deținut de Belarus după deturnarea unui avion crede că Lukașenko a avut ajutor din afara țării

Tatăl lui Roman Protasevici crede că Minskul a avut ajutor din străinătate și a plănuit de mult timp operațiunea prin care regimul Lukașenko l-a deținut pe fiul său. Dmitri Pratasevici, tatăl jurnalistului independent și activistului Roman Pratasevici, fost militar de carieră, a declarat pentru televiziunea Current Time TV marți, 25 mai, că nu are informații despre locul unde se află fiul său. Dmitri Pratasevici, care se află și el în exil de mai multe luni, a mai spus că nu are niciun motiv să aibă încredere într-un video publicat online în care fiul său apare cu un autodenunț. Tatăl jurnalistului spune că în înregistrare a văzut urme clare de bătaie. Roman Pratasevici a fost reținut după ce autoritățile din Belarus au forțat un zbor Ryanair care venea din Grecia și se îndrepta către Lituania să aterizeze la Minsk, pe 23 mai.

Aleksandr Lukașenko îl consideră pe jurnalistul disident Roman Protasevici un „inamic personal”, potrivit unui director al Radio Europa Liberă și consilier al Svetlanei Țihanovskaia, lidera opoziției belaruse din exil, relatează CNBC.

Acest lucru s-ar datora faptului că Protasevici a fost unul din cei mai acerbi critici ai lui Lukașenko și a jucat „un rol extrem de important” în mobilizarea protestatarilor din Belarus, spune Viacorka, directorul creativ al Radio Europa Liberă Belarus și consilier al lui Tihanovskaia.

„El (Protasovici) scria povești, comenta asupra știrilor și le explica oamenilor lucruri de bază – de ce ar trebui să se implice în politică, de ce trebuie să participe toată lumea”, a declarat Viacorka pentru CNBC.

„Din acest motiv a devenit el inamicul, inamicul personal al lui Lukașenko”, mai susține directorul RFE.

Tânărul jurnalist de 26 de ani este văzut ca un simbol al luptei pentru dreptate de tinerii din Belarus care vor o schimbare în țară, potrivit lui Viacorka. El a spus că se teme pentru sănătatea „și chiar viața” lui Protasevici, despre care crede că ar fi reținut de KGB, serviciul secret al Minskului.

„În Belarus KGB-ul este locul unde oamenii dispar. Este locul unde oamenii își pierd sănătatea și uneori mor”, spune Viacorka. El le-a cerut liderilor mondiali să adopte o poziție mai dură cu privire la incident.

„Vedem cum Belarus se transformă dintr-un stat autoritar în Coreea de Nord, o Coreea de Nord în centrul Europei”, a mai spus jurnalistul.

O explicație a comportamentului lui Lukașenko o dă chiar tatăl lui Roman Protasevici, care spune într-un interviu pentru Europa Liberă că „autoritățile (belaruse – n.r.) sunt speriate de jurnaliștii independenți și de exprimarea liberă. Le e frică că toată comunitatea internațională le va ști toate mișcările. Gândirea lor este demodată, asemănătoare cu cea din 1990, când Uniunea Sovietică încă exista.”

Așadar, modelul pe care-l reprezintă Roman pentru generația sa este chiar ceea ce sperie, până la comportamente de un absurd desăvârșit, cum a fost și deturnarea unui avion civil care efectua un zbor între două țări UE.

Un videoclip lansat de autoritățile belaruse îl arată pe Protasevici mărturisind că a organizat demonstrații anti-guvernamentale, filmare despre care premierul britanic Boris Johnson a spus că este îngrijorătoare, iar liderul opoziției Svetlana Tihanovskaia a spus că nu lasă nicio urmă de îndoială că „mărturisirea” a fost obținută sub constrângere și că a fost torturat înainte (din motive etice, RFE / RL a decis să nu publice înregistrarea sau să dea link către videoclip).

„A spus că a fost tratat corect, dar este în mod clar bătut și sub presiune. Nu există nicio îndoială că a fost torturat. A fost luat ostatic”, a declarat Țihanovskaia într-o conferință de presă din capitala lituaniană, Vilnius.

Țihanovskaia, obligată să părăsească teritoriul Belarusului, a avut propria sa experiență cu autoritățile abuzive belaruse și susținerea televizată a așa-ziselor mărturisiri. La două zile după alegerile prezidențiale din august 2020, în urma cărora s-a declanșat criza din Belarus, după acuzațiile de fraudă masivă aduse lui Lukașenko, Tihanovskaia – despre care nu se mai știa nimic și care dispăruse de la sediul de campanie – a apărut într-o filmare în care li se adresa concetățenilor săi de pe un text citit, în care le cerea să înceteze protestele, recunoscând rezultatul alegerilor, o schimbare la 180 de grade față de ultimele sale declarații date în libertate. Țihanovskaia, mamă a trei copii și cu un soț în închisoare, nu a explicat niciodată circumstanțele exacte din spatele acelui videoclip, dar a spus ulterior că amenințările făcute împotriva ei și a familiei ei au convins-o să plece în Lituania la scurt timp după vizita făcută la Comitetul Electoral Central.

„Pot folosi atât presiune psihologică, cât și fizică, pentru a vă forța să spuneți ce vor”, a declarat Țihanovskaia pentru RFE / RL. „Nu știm ce se întâmplă cu Roman, dar nu putem exclude că ar putea fi torturat acolo”.

Belarusul nu a comentat acuzația de tortură împotriva lui Roman Protasevici, dar a negat în mod constant că și-ar abuza deținuții, în ciuda dovezilor unor grupuri pentru drepturile omului care susțin contrariul.

Și tatăl lui Roman, Dmitri Protasevici susține că semnele de pe chipul fiului său sunt dovada clară a faptului că a fost bătut și că declarația sa e dată sub presiune.

„În videoclip, urmele bătăilor sunt vizibile în mod clar și este ușor nervos”, a declarat Dmitri Protasevici pentru Current Time, rețeaua în limba rusă administrată de RFE / RL în cooperare cu VOA, pe 25 mai.

„El nu vorbește în propriile lui cuvinte”, spune tatăl jurnalistului.

Metoda mărturisirisirilor forțate

Metoda mărturisirilor forțate nu este nouă. O asistentă apropiată Svetlanei Tihanovskaia, colegă de opoziție, Maria Kolesnikova, a fost cea care a spus că declarația Svetlanei a fost dată sub constrângere în timp ce era ținută ostatică în clădirea Comitetului Electoral Central, unde a mers să depună o plângere cu privire la fraudarea rezultatului alegerilor.

Kolesnikova, o femeie de 38 de ani, care în viața de zi cu zi este muzician, este ea însăși acum încarcerată și riscă o pedeapsă de până la 12 ani de închisoare pentru extremism și lovitură de stat, despre care SUA au spus că sunt acuzații inventate.
Femeia a fost răpită de pe stradă, din Minsk, pe 7 septembrie de bărbați mascați și înarmați și ținută apoi singură într-o cameră cu doi oficiali de securitate fără ca avocatul și colegii ei să o poată contacta.

Când a fost ridicată de pe stradă, femeii i s-a pus o pungă în cap și amenințată cu moartea.

Alături de alți doi membri ai staffului de campania a fost dusă în zorii zilei de 8 septembrie la graniță, unde autoritățile le-au impus să treacă în Ucraina.

Ofițerii de securitate nu au reușit să o deporteze pe Kolesnikova, pentru că ea și-a rupt pașaportul în bucăți mici după ce au ajuns la granița dintre Belarus și Ucraina. Ceilalți doi colegi ai ei au mers mai departe și acum sunt în Ucraina.

Pentru gestul ei de curaj, femeia a fost arestată și acuzată că a încercat să răstoarne puterea „legitimă” cu ajutorul internetului.

Devenită lider al opoziției belaruse, ea a fost acuzată că a comis acțiuni menite să aducă atingere securității naționale.

Comitetul de anchetă din Belarus a anunțat pe 16 septembrie că Maria Kolesnikova este suspectă de comiterea presupusei infracțiuni prin intermediul mass-media și al internetului – cei doi dușmani de moarte ai fostului șef de colhoz, alături de femei și copiii pentru care deturnează avioane civile.În declarația sa, Roman Protasevici oferă același tip de asigurări cu ale protagoniștilor confesiunilor video făcute de cei aflați în custodia organelor de aplicare a legii din Belarus, Rusia și alte țări conduse de autocrați sau guverne totalitare. Fără nicio excepție, ei folosesc acest gen de filmare pentru a-și convinge telespectatorii că cei arestați sunt nevătămați și că-și regretă faptele. E același timp de confesiune smulsă cu pușca la cap de teroriștii care iau ostatici, de unde și termenul de „ostatic” folosit de Țihanovskaia la adresa posturii în care se află Protasevici.

Au fost înregistrate cazuri de confesiuni forțate în întreaga lume, iar unii inculpați constrânși au obținut eliberarea din închisoare și chiar despăgubiri pentru tratamentul care a condus la declarațiile lor false sub constrângere, multe cazuri citând dreptul la un proces echitabil susținut de Declarația universală a drepturilor omului.

În Uniunea Sovietică și statele sale satelite din Europa de Est, practica a fost larg răspândită, cu declarații scrise ale inculpaților extrase de agenții de informații și de autorii interogatoriilor.

Metodele descind încă din vremea stalinismului, când au făcut istorie în așa-numitele Procese de la Moscova din anii 1930, când cei considerați dușmani ai dictatorului Iosif Visarionovici Stalin au pledat sub constrângere vinovat împotriva ordinii de stat.
După prăbușirea Uniunii Sovietice, unele republici care au apărut ca țări independente și-au menținut sistemele politice puternic influențate de serviciile de securitate.

În unele cazuri, și-au păstrat nu numai vechile practici, ci și numele devenite sinonime cu justiția arbitrară și suprimarea disidenței, cum e cazul KGB (Comitetul de Securitate al Statului) din Belarus, care și-a păstrat denumirea din epoca sovietică.

Criticii lui Lukașenko, numit „ultimul dictator al Europei”, în fapt, un biet colhoznic depășit de pălăria prea mare a democrației, spun că KGB și-a menținut nu doar titulatura ci și metodele de a obține confesiuni cu forța, ca mod al său specific de operare.

„Este oribil să-ți imaginezi ce trebuie să-i facă unei persoane și ce amenințări trebuie să facă pentru ca aceasta să fie de acord să înregistreze așa ceva”, a scris pe Twitter Kira Yarmiș, un activist de opoziție rus și purtător de cuvânt al inamicului numărul 1 al Kremlinului, Alexei Navalnîi, într-o analiză a filmării cu Protasevici.

Și în Rusia, aliatul și patronul de cursă lungă al Belarusului, mărturisirile forțate sunt o obișnuință, folosite recent în cazul reprimării demonstrațiilor făcute de susținătorii lui Navalnîi, cel mai acerb opozant al președintelui Vladimir Putin.

Nu mai departe de luna ianuarie, un canal de televiziune din Nijni Novgorod a lansat o declarație video în care aliatul lui Navalnîi, Roman Tregubov, își retrage sprijinul pentru liderul opoziției și îi îndeamnă pe ruși să boicoteze protestele anti-guvernamentale.

Tregubov a declarat ulterior RFE / RL că clipul a fost înregistrat sub constrângere în timp ce se afla în custodia poliției.
Avocatul lui Tregubov, Alexandr Karavaiev, a scris apoi pe Facebook că clientul său a primit o vizită din partea polițiștilor și a ofițerilor Serviciului Federal de Securitate, care „l-au speriat cu o întreagă mizerie de acuzații de crimă și au descris ororile pe care le va trăi în viitor.”

Cu doar cinci zile înainte de arestarea sa, anchetatorii ruși au publicat mai multe videoclipuri cu scuze și declarații ale protestatarilor care „recunoșteau” că au agresat oficiali de stat în timpul protestelor din 23 ianuarie.

Într-un videoclip, popularul blogger Konstanti Lacheiev se uită în cameră și jură că nu va mai ridica niciodată mâna împotriva poliției.

Protasevici rămâne în arest preventiv și pare să nu fi avut ocazia să-și retragă cuvintele sau să confirme că au fost înregistrate sub presiune.

Însă videoclipul, publicat pe conturile de socializare de la Minsk și difuzat ulterior pe canalele TV de stat din Belarus și Rusia, a devenit un element cheie în efortul lui Lukașenko de a modela narațiunea în jurul evenimentelor din 23 mai, când autoritățile belaruse au inventat o amenințare cu bombă ca să poată deturna un zbor civil și să-l poată aresta pe tânărul de doar 26 de ani și pe prietena acestuia, Sofia Sapega.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *