VIDEO Marile provocări pentru reconstrucția Catedralei Notre-Dame

Președintele Macron a anunțat că dorește reconstrucția Catedralei Notre Dame în cinci ani. O declarație primită cu scepticism în presa internațională. O primă provocare pentru constructori este aceea că pădurile au cam dispărut, la fel și artizanii, scrie presa franceză.

A început însă o primă evaluare a pagubelor de la Notre-Dame. José Vase de Matos, şef al brigăzii de pompieri din Paris, spune că „elemente fundamentale ale clădirii sunt în securitate: cele două turnuri în care se află clopotele mari, pasarelele din interior care permit circulaţia, sunt şi ele consolidate. Rămâne sub semnul întrebării inima catedralei, cea aflată sub schelă, unde s-a prăbuşit turla – „la flèche” – lăsând o gaură uriaşă în plafon.”

Dacă vitraliile rozei de pe faţada sudică – cea dinspre Sena – din secolul 13 par a fi intacte, cele din nord, dinspre insula Cité, au suferit.
Enorma şarpantă – 100 metri lungime, 13 lăţime şi 10 înălţime – botezată „la forêt” adică pădurea, a folosit drept combustibil pentru incendiu şi a ars apoi complet, a fost carbonizată. La fel şi o parte din bolţi s-a prăbuşit. S-a distrus complet şi acoperişul din plumb.

Lemnul catedralei provenea în mare parte din arbori considerați a avea vârste între 300 și 400 de ani, la momentul tăierii lor. Asta înseamnă că cel mai vechi lemn din catedrală avea aproape 1300 de ani.

Înlocuirea acestor grinzi cu unele comparabile din stejar nu poate fi o opțiune. Copacii care au furnizat cadrul acoperișului proveneau din pădurile primare – care sunt în mare parte neatinse de activitatea umană. Doar 4% din suprafața împădurită a Europei mai este primară, potrivit unui studiu publicat în luna mai, scrie revista Fortune, citată de RFI.

Firma Charlois, primul producător francez de lemn de stejar, a promis că va face o donaţie în natură pentru reconstucţia şarpantei. Liderul societăţii se arată însă îngrijorat de disponibilităţile în lemn pentru a reconstrui Notre-Dame. In opinia lui, „nu există azi în Franţa stocuri de lemn déjà tăiat şi disponibil pentru un asfel de şantier. Charlois reaminteşte că „acum 8 secole au trebuit circa 1.300 stejari pentru a construi şarpanta lui Notre-Dame, lucru care echivalează cu cel puţin trei mii de metri cubi de lemn.”

Philippe Plagnieux, profesor de istoria artei medievale la universitatea Sorbona, reaminteşte că „în şarpantă existau lemne din mai multe epoci – secolele 12 şi 13. Apoi, restaurarea istorică din secolul 19, realizată de Viollet-le-Duc, i-a dat catedralei acest aer de icoană cu turla din lemn şi metal, o adevărată identitate pentru catedrală care azi a dispărut în flăcări.”

În lumea modernă nu se mai construiește ca în evul mediu

Un profesor american de istorie medievală spune pentru rețeaua americană CBS că în lumea modernă pur și simplu nu se mai construiește ca în evul mediu.
Calcarul folosit pentru a construi Catedrala Notre Dame este considerat unul dintre cele mai bune din lume. Inițial, provenea din Normandia în secolul al XII-lea, iar piatra de la Notre Dame era asamblată cu mâna.

„Va trebui să existe un întreg nou sistem de cariere pentru aceeași piatră lucrată manual, spre a se crea efectul de omogenitate, spune expertul. Și este nevoie literalmente de tone, tone și tone de piatră. Deci vom avea nevoie de cei mai buni pietrari de pe planetă și vom avea nevoie de cele mai bune cariere și de acces imediat la ele.

Reconstrucția Notre-Dame va dura aproximativ 40 de ani sau, dacă vom fi foarte rapizi, poate dura 20 de ani, dar oricum va fi vorba de o generație. Va fi necesar un efort comun iar costul va fi exorbitant, spune expertul pentru CBS.

Huffingron Post scrie că lucrările profesorului american de istoria artei Andrew Tallon ar putea fi foarte utile pentru reconstrucție
În 2013, el a scanat monumentul în integralitatea lui,folosind o tehnică laser. Ideea nu a fost nouă, însă implementarea s-a dovedit a fi mai dificilă. Scanerele laser nu erau suficient de puternice pentru obiecte atât de mari și complexe ca și catedrala, neputând oferi o redare acceptabilă.

Profesorul a murit în noiembrie anul trecut, dar studiile sale pot contribui la restaurare. Planurile sale ultra-precise vor compara, de exemplu, starea catedralei înainte și după dezastru, pentru a evidenția eventualele daune structurale cauzate de incendiu.

Penurie de artizani

Penuria artizanilor calificaţi şi dezbaterea privind modalităţile de reconstrucţie a Catedralei Notre-Dame din Paris ar putea constitui principalele capcane ale acestui şantier colosal, estimează un arhitect care a participat la restaurarea Castelului Windsor din Marea Britanie, citat miercuri de AFP.

„Găsirea unui număr suficient de artizani capabili să lucreze în piatră, lemn, plumb, sticlă… este o provocare pentru acest sector în toată Europa”, a declarat Francis Maude, directorul Donald Insall Associates cu sediul la Londra.

„Alte proiecte grandioase se confruntă cu aceleaşi dificultăţi, cum ar fi Palatul Westminster, la care lucrăm noi aici în Londra”, a subliniat el.

Această penurie „ar putea fi elementul cheie care va dicta ritmul şi, probabil, unele dintre deciziile care vor fi luate în cursul procesului de restaurare” a Catedralei Notre-Dame din Paris, a adăugat arhitectul a cărui firmă a fost solicitată pentru a lucreze la restaurarea Castelului Windsor.

Pentru Maude, problema respectării arhitecturii originale a Notre-Dame ar putea suscita „discuţii serioase” în procesul de reconstrucţie. „Vor exista unii care vor crede că singura modalitate de a restaura Notre-Dame este de a o face exact aşa cum a fost înainte”, a spus el.

Însă restaurarea ar putea fi inspirată şi de lucrările efectuate după Primul Război Mondial la catedrala din Reims, care a primit un acoperiş rezistent la foc.

Chiar şi Catedrala Notre-Dame din Paris a evoluat pe parcursul istoriei sale, a subliniat Maude amintind lucrările efectuate de arhitectul francez Eugene Viollet-Le-Duc în secolul al XIX-lea.

Anumite locuri din catedrala din Paris ar putea fi modernizate pentru a fi mai sigure.

Va dura, însă, câteva luni până la finalizarea lucrărilor de curăţare a Notre-Dame şi evaluarea pentru determinarea a ceea ce urmează să fie făcut.

Maude a amintit, însă, ”o dificultate” aparte: ”faptul că această catedrală este în mare parte construită din calcar”. Expus la temperaturi de peste opt sute de grade Celsius, calcarul ”se descompune prin reacţie chimică (…) şi este, aşadar, dificil de reutilizat”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *