Visându-se în curtea de la Cotroceni, Dragnea face sprinturi prin curțile Constituțională și Supremă

Deunăzi am asistat la un spectacol grotesc. Plecat în campanie electorală pentru eroparlamentare în Suceava, Liviu Dragnea și-a ieșit din minți când un participant din mulțimea pregătită să-l aplaude a strigat cât l-au ținut plămânii: „Nu dau mâna cu hoții!”.

S-a supărat, dar și-a văzut rapid de lăutarii care-i fredonau cântări de bun venit și cărora le-a promis că nu se lasă și, mai mult, a lansat așa, superior, ipoteza de a candida la Prezidențiale. Cum să fie asta posibil?! – s-or fi întrebat cei care știau situația lui: condamnat definitiv și încă în termenul de încercare în dosarul Referendumul și condamnat cu executare în primă instanță în dosarul angajărilor fictive, unde ar fi trebuit să se dea deja un verdict definitiv. Doar că Daddy știa că salvarea e mai aproape ca Suceava de București. Avea s-o demonstreze astăzi Curtea Constituțională care, ca într-un joc de-a alba-neagra cu Înalta Curte de Casație și Justiție, încearcă salvarea lui Dragnea prin reluarea procesului de la zero ca urmare a pensionării uneia dintre judecătoarele din complet începând cu 1 iunie. Cum procesul nu se poate relua și termina de la 1 iunie până la 1 iulie când instanțele vor intra în vacanță pentru două luni, varianta scăpării ca prin urechile acului e cea mai bună.

Așa scapă și CCR de o pată imensă de imagine cu care ar rămâne dacă l-ar salva pe Liviu Dragnea printr-o decizie care să stabilească cum că toate completurile ar fi fost ilegale și scapă și Justiția de o bălmăjeală fără precedent. În toamnă când se va relua procesul, judecătorii n-au decât să constate că faptele s-au prescris, căci, nu-i așa, între timp vor intra în vigoare și modificările la codurile penale operate de prietenul de nădejde al lui Dragnea, Florin Iordache, care a avut grijă printre modificările solicitate expres de CCR să fie și una care să-l ajute direct și indiscutabil pe Daddy: scurtarea termenelor de prescriere.

Cum-necum, Dragnea a reușit tot ce și-a propus când s-a văzut în vârful României. Ce și-a propus pentru interes propriu, nu ce a promis în campania electorală! Și la o adică la ce i-ar mai folosi să construiască autostrăzi, dacă nu le-ar putea folosi ani de zile dacă Justiția l-ar condamna?! La ce folos ar mai fi spitale noi, dacă el tot de serviciile de la Rahova ar beneficia?! Așa că, important este acum să scape el. A încercat cu Tudorel, dar, probabil, negcoierile între cei doi s-au poticnit undeva pe drum. Că doar nimic nu este gratis pe pământ! I-a schimbat Tudorel șefa DNA, dar n-a reușit cu procurorul general. I-a schimbat Tudorel Legile Justiției, dar cu Legile Penale l-a dus cu vorba și, în final, a fost omul obligat să se interneze în spital cu speranța că măcar în zilele în care, teoretic, s-ar afla în suferință, ministrul Justiției ar putea să-și dea semnătura salvatoare. În cele din urmă singura semnătură pe care a obținut-o Dragnea de la Tudorel Toader a fost cea de pe demisie. Probabil nici asta nu a fost gratis!

Fără Toader la Justiție, Dragnea va avea din nou speranța că se vor găsi soluții salvatoare pentru el și astfel să se țină de promisiunea pe care a făcut-o în orașul lui Ștefan cel Mare: să candideze la prezidențiale. Dar cum liderul PSD are nevoie de certituduni și nu doar de speranțe și-a tras de partea lui Curtea Constituțională. Și nici Curtea Supremă nu-i departe!