Boris Johnson, campionul gafelor, ales lider al Partidului Conservator, va deveni noul premier al Marii Britanii

Boris Johnson a fost ales de membrii Partidului Conservator cu 92.153 de voturi lider al formaţiunii, înfrângându-l pe Jeremy Hunt (46.656 de voturi) şi urmează să devină, astfel, premierul Marii Britanii, relatează BBC New.

Fostul primar al Londrei, un fost ministru de Externe, urmează să-i succeadă Theresei May la şefia Guvermului.

Noul premier britanic l-a omagiat pe rivalul său Jeremy Hunt. Hunt este ”un zăcămât de idei excelente”, a apreciat Johnson şi a promis să i le ”fure”.

Johnson i-a adus, de asemenea, un tribut premierului demisionar Theresa May, pentru serviciile aduse ţării.

La rândul său, May l-a felicitat pe Johnson, a îndemnat la unitate, la împiedicarea lui Jeremy Corbyn la putere şi i-a promis să-l susţină din Parlament.

La 55 de ani, Boris Johnson are un trecut plin de gafe şi declaraţii halucinante. S-a scuzat de fiecare dată şi nu a displăcut publicului.

„Boris Johnson este o vulpe vicleană deghizată într-un ursuleţ de pluş. Este foarte inteligent şi foarte simpatic“, îl descrie Conrad Black, un amic şi fost proprietar al „The Daily Telegraph“.

Criticii săi au o altă părere despre el, numindu-l „bufon“, clovn“ sau „fratele siamez al lui Trump“.

Fiu de eurodeputat şi absolvent al prestigioasei universităţi din Oxford, Boris Johnson este considerat un produs al burgheziei britanice. S-a născut la New York, în Statele Unite, şi a renunţat la cetăţenia americană abia în 2016, când se vedea deja premier al Marii Britanii.

„BoJo“ s-a făcut cunoscut iniţial ca jurnalist. Şi deloc plăcut. A lucrat doar un an la primul său loc de muncă, la „The Times“, unde a fost demis în 1988 din cauza faptului că a inventat o declaraţie despre viaţa personală a regelui Eduard al II-lea şi a atribuit-o unui istoric. La 14 ani distanţă, a recunoscut că fost cea mai mare eroare a carierei sale de jurnalist: „Din toate greşelile pe care le-am făcut, cred ca aceasta a fost cea mai mare“.

După concedierea de la „The Times“, a colaborat timp câteva luni cu „Wolverhampton Express and Star“, unde s-a remarcat cu articole îndoielnice, în special despre situaţia şomerilor.

S-a angajat apoi la „The Daily Telegraph“ şi a relatat ani buni de la Bruxelles pentru această publicaţie conservatoare. De acolo, a acuzat UE de toate relele, de la reglementări obcure până la uneltirea de comploturi împotriva Marii Britanii.

La sfârşitul anilor ’90, a devenit redactor-şef la foarte conservatorul „The Spectator“ şi şi-a făcut intrarea în politică.

În 2001, a obţinut un mandat în Camera Comunelor pe listele Partidului Conservator, dar nu a renunţat la postul de la „The Spectator“, aşa cum a promis. Tot atunci a scos prima perlă ca politician: „Dacă veţi vota pentru Tory, femeia voastră va avea sâni mai mari şi vă veţi creşte şansele să aveţi un BMW“.

În noiembrie 2003, a fost ales vicepreşedinte al Partidului Conservator. I s-a retras mandatul după numai un an, din cauza descoperirii unei relaţii extraconjugale cu o colegă din presă.

A recidivat cu declaraţiile neavenite. În 2006, i-a comparat pe locuitorii din Papua Noua Guinee cu canibalii. Un an mai târziu, a spus despre Portsmouth că este un oraş locuit de „drogaţi, graşi, incapabili şi deputaţi laburişti“.

Aceste ieşiri nu l-au oprit să treacă în 2008 din Camera Comunelor la Primăria Londrei, pe care a condus-o timp de opt ani.

Odată ajuns primar Londrei, capătă o reputaţie la nivel internaţional pentru păţaniile sale şi stilul neglijent. Scena când a rămas suspendat timp de câteva minute pe tiroliană a făcut înconjurul lumii în timpul Jocurilor Olimpice din 2012. A stat agăţat „ca un ciudat ornament de Crăciun“ deasupra oamenilor aflaţi la sol, scria BBC la acea vreme. Trei ani mai târziu, a încercat să-şi arate calităţile de jucător de rugby la Tokyo cu preţul doborârii unui copil.

„Poate să iasă din orice situaţie pentru că este amuzant“, spunea în 2012 pentru Reuters George Jones, profesor la London School of Economics.

În 2015, s-a întors în Parlament. Tot atunci, începe se apropie tot mai mult de putere preluând cruciada anti-UE înainte de referendumul din vara lui 2016.

„A transformat euroscpeticismul într-o cauză atrăgătoare“, notează Sonia Purnel într-o autobiografie intitulată „Just Boris“.

Începe campania pentru părăsirea UE cu o minciună: „350 de milioane de lire sterline trimise săptămânal la UE“. Şi totuşi, a câştigat la limită.

După victoria taberei pro-Brexit şi retragerea lui David Cameron de la Downing Street 10, Johnson a aderat la echipa Theresei May ca ministru de Externe, unul destul de incomod. A demisionat după numai doi ani de mandat, în urma unor divergenţe cu May pe tema negocierii Brexitului.

Şi s-a remarcat din nou prin gafe. În 2016, a spus că Africa este o ţară. Apoi i-a adresat cuvinte grele fostului secretar de Stat american Hillary Clinton, numind-o o „infirmieră sadică de la un spital de psihiatrie“. Şi-a arătat antipatia şi faţă de femeile care poartă vălul islamic, asemuindu-le cutiilor poştale.